Parinte, ne bucuram ca va gasim sanatos si ca bunul Dumnezeu va tine inca alaturi de noi, ca sa ne mai puteti da un cuvant de intarire in aceste vremuri tulburi in care ne aflam. Multi crestini, din toate partile lumii, de la copii pana la cei batrani, s-au rugat pentru sfintia voastra cu multa dragoste sa va insanatositi cat mai grabnic. Cum ati depasit boala? Ati simtit sprijinul rugaciunilor lor?

Eu nu sunt in masura sa multumesc crestinilor ortodocsi, si cunoscuti, si necunoscuti, si sa le apreciez solidaritatea lor pentru suferinta. Nu sunt in masura nici sa le multumesc, dar nici sa ma ridic la inaltimea convingerilor pe care le au fata de nevrednicia mea, ca om pacatos. Este adevarat si m-am convins de solidaritatea aceasta crestina intre viata de manastire si viata mirenilor crestini ortodocsi, si care mi-a dat un semnal foarte puternic ca exista totusi in viata noastra crestina sentimentul acesta al dragostei, de ajutorare, in care dragostea cu adevarat face minuni si poate invia si morti. Aceasta m-a bucurat mult si mi-a dat viata si nadejdea ca ne putem mentine asa in duhul acesta de dragoste, de pace, de suferinta, incat sa ni se umezeasca ochii pentru binele celuilalt. Dau slava lui Dumnezeu pentru toate. Eu nu sunt vrednic de atata dragoste din partea credinciosilor. Eu le multumesc tuturor acestora si Dumnezeu sa le daruiasca lor, familiilor lor si neamului nostru, bucuria pe care am avut-o de sarbatorile acestea ale Nasterii si Botezului Domnului si sa le implineasca cele mai inalte idealuri ale vietii noastre crestine!

Amin, Parinte! Se pare insa ca idealurile vietii noastre crestine nu se aseamana nici pe departe cu idealurile stapanitorilor acestei lumi, care ne impresoara din ce in ce mai mult, din toate partile, fie prin boli incurabile, fie prin alimentatie otravitoare – ati vazut ca au introdus acest codex alimentarius – si prin multe alte mijloace care ne pun in pericol vietuirea noastra in aceasta lume de azi.

Forta aceasta demonica, ce stapaneste lumea la ora actuala, se intrece, intr-adevar, prin metode care se concentreaza asupra vietii umane. Toate lucrurile care apar acum la orizontul acesta omenesc nu sunt altceva decat metode de distrugere a vietii umane. Aceste mijloace de otravire a omului sunt asa de puternice si inradacinate incat nu le mai poti sta inainte. Acum a aparut gripa asta porcina, chipurile noua, care nu este altceva decat o masinatie a acestei mari mafii ce conduce lumea, care sa impiedice si sa slabeasca din ce in ce mai mult organismul omului. Au aparut apoi toate sistemele acestea de alimentatie, care sunt puse la dispozitia omului de la mic la mare, fara echivoc, tot cu scopul de a-l distruge si mai ales pe copil cat este de mic, din fasa daca s-ar putea. Dar imi spunea un cercetator din America, ca de la 4, 5 ani copiii sunt expusi la cele mai mari pericole prin aceste vaccinuri ce provoaca boli care ataca organismul din ce in ce mai mult pana la varsta de 15–20 de ani, deci ele nu au neaparat un efect imediat. Faptul ca prin acest codex iti interzice sa iti mai poti cultiva tu pamantul tau, dupa cum au cultivat stramosii tai de atatea veacuri, va duce de rapa toata agricultura, ca sa nu mai putem avea un control asupra alimentelor pe care le cultivam: fasolea, cartoful, usturoiul sau alte bunuri prin care romanul nostru a crescut, s-a dezvoltat si a gandit in ele. Ei bine, acum vin si iți rastoarna toate aceste valori in care tu ai crescut: nu mai este branza buna, nu mai este oul bun, nu mai este carnea buna, nu mai e fasolea buna, nu mai e toata recolta agricola buna. Si ma intreb eu: Ei, bine, daca omul nostru a trait sanatos pana in jurul a 70 de ani – 80 de ani, cum poate veni omul acesta modern cu atata ignoranta sa schimbe valorile unui om care a reusit sa traiasca cu atata vitalitate in atata munca pana acum? E suficient sa iei o singura zi din vara unui taran de-al nostru, care sta 24 de ore cu coasa in mana si trage cu tot efortul, bea apa asta de izvor si mananca ce poate si el pe langa cei 4, 5, 6 copii pe care ii are acasa si isi duce viata totusi atat de sanatos si plin de energie si sa vezi care este de fapt realitatea lucrurilor. Dar vine omul modern cu tehnica lui si intoarce lumea. Copilul nostru firav, copilul pricajit, bea coca-cola, poate daca are un lapte la 3 zile, sau o saptamana, dar in mai tot restul timpului este supus la cenzura asta alimentara, incat ajunge sa fie la un moment dat ca un cobai al societatii. Ei vin cu tehnica asta, care chipurile ii prelungeste viata, dar de fapt el ii scurteaza viata, facandu-l ruda cu toate bolile posibile din lumea aceasta. Pe langa faptul ca viata bietului roman ii este atacata, prin fabrici si in uzine, in mine, in toate locurile acestea grele de munca pe care le suporta sarmanul, i s-a mai adaugat si aceasta subnutritie, iar in timpul liber pe care il mai are, casca gura la televizor, o alta odrasla a modernismului, la calculator, de unde isi culege toate informatiile mincinoase ca sa isi poata carpi toata nenorocita asta de viata. Pe cata vreme omul nostru de altadata – sanatos, voinic, cu casa lui, cu copiii, cu sotia lui, acolo sarbatoreau sanatosi si fericiti zilele de duminici, sarbatorile mari: Pasti, Craciun, Sfanta Maria, Boboteaza – in toata aceasta vreme colabora crestinul cu harul lui Dumnezeu pe pamant, care il facea pe om sa traiasca in toata energia si spiritualitatea lui, intr-o dimensiune reala a existentei. Este greu sa pornesti acum de la o cercetare mai amanuntita ca sa iti dai seama de unde si incotro merge lumea aceasta in declinul ei si pana unde merge si cat mai rezista omul sa duca povara aceasta, ca sa mai poata avea o multumire sufleteasca in ceea ce face. Pentru ca toate tendintele care vin asupra noastra nu au alt scop decat distrugerea si pierzarea noastra ca speta umana. Nu se multumesc numai sa ne perverteasca sufletul prin patimi, ci vor sa distruga cu ura si orice suflare de viata. De acum omul sa se astepte la boli, la cataclisme, cum a fost acum cu 100–200 de mii de oameni morti in urma cutremurului din Haiti, pentru ca ei intentioneaza sa provoace o incaierare intre state, astfel incat, sa izbucneasca, fereasca Dumnezeu, un razboi mondial, prin care sa distruga cea mai mare parte din omenire. Ceea ce este interesant este ca toti cei care participa la masina aceasta de distrugere, nu isi pun si ei intrebari: cat vor mai trai in fond, daca distrug tot ce este in jur ca sa traiasca numai ei ca neam? Pana unde vor merge si cat cred ca vor trai? Caci intotdeauna groapa pe care o sapi altuia, tu cazi singur in ea. Dar cu totii vor cadea in ea, toti care fac aceste greutati omenirii, intregii creatii a lui Dumnezeu, pentru ca aici este tinta.

Dar cine sunt acesti oameni si de ce si-ar dori raul intregii omeniri?

Acestia sunt oameni impotriva lui Dumnezeu, slujitori ai diavolului, care urasc faptura si orice creatie divina, uitand ca si ei tot de acelasi Dumnezeu au fost facuti si tot de El se vor prabusi. Pentru ca „piatra pe care nu au bagato in seama ziditorii, aceasta s-a facut in capul unghiului”. Ei nu se mai gandesc la generatiile viitoare, ei se gandesc sa poata cuceri lumea, ca sa o poata domina, si cu cat suntem mai putini cu atat si usurinta lor de a dirija este mai sigura. Dar ei sunt ascunsi, simti ca e un razboi dar nu vezi cu cine te lupti. E foarte greu sa gasesti cu adevarat un inamic, de cele mai multe ori invinuiesti fara ca celalalt sa fie vinovatul si situația aceasta a dus lumea la o stare de deruta incat se lupta intre ei, unii cu altii. La noi in tara, de pilda, este o degenerare politica cum nu s-a mai intalnit, care produce o mare decadenta, un rau moral si spiritual care nu are alt scop decat distrugerea trairii si gandirii romanului de altadata. Tineretul este asaltat cu sexualitatea, ca nu isi mai dau seama de unde vin si incotro merg; nu mai asculta de parinti sau de bunici, nu mai asculta de preot, nici de Biserica, nu mai asculta nici de Dumnezeu. Si s-a creat astfel un iad in care se zbate lumea aceasta fara un drum de iesire, pentru ca puterile diavolului sunt dezlantuite si Dumnezeu i-a ingaduit cernerea omenirii. Altfel nu imi explic cum toti sunt redusi la tacere, pana si oameni valorosi, savanti, intelectuali sau mari rugatori care inca mai traiesc printre noi, si ei hipnotizati parca de aceasta forta a raului. S-a asternut o liniste si nu mai explica nimeni niciun fenomen istoric, economic, religios, moral sau spiritual. Parca toti netrebnici s-au facut. Toata lumea se gaseste intr-o stare de ignoranta si liniste, iar popoarele acestea fara de Dumnezeu se zbat cu multa pricepere si viclenie ca noi sa ajungem la rodul necredintei si al haosului, create de toata aceasta mafie mondiala. Si care este solutia pentru omul care vrea sa nu isi piarda credinta si nadejdea in Dumnezeu? Eu am mai spus-o si o repet: singura solutie este intoarcerea la traditie si iesirea din societatea aceasta moderna, putin cate putin, asa usor. Sa revenim la vechile obiceiuri ale stramosilor nostri, la cultivarea unui petic de pamant, pentru ca si firea insasi ne va veni in ajutor. Firea romanului nu poate fi falsificata decat foarte greu, pentru ca omul nostru are o fibra foarte sanatoasa si puternica. Sigur ca vor incerca sa ne atace si aici prin metode diferite pentru a ne stanjeni toata lucrarea aceasta de intoarcere acasa, intoarcere la traditii, la acest izvor de viata, dar o buna bucata de vreme se va mai putea merge inca, pana vor instaura ei o dictatura absoluta. Cand Satana va veni cu aceasta pecete a lui, 666, prin care va putea prinde putere asupra libertatii umane. Dar oamenii, deja, prin vointa lor, patrunsi de duhul acesta modern, al libertatilor trupesti, singuri si-au distrus simtul discernerii, incat nu mai au nicio ratiune proprie, nu mai gandesc; ei s-au individualizat si se individualizeaza din ce in ce mai mult, pentru ca si singura comuniunea cu celalalt poate fi un fagas de revenire. Ei s-au ridicat cu toata forta urii impotriva acestui sistem al dragostei, al sentimentului de a te bucura de celalalt, incat l-au instrainat pe unul de altul, binestiind ca dragostea are putere multa si poate acoperi multime de pacate si invinge multe neputinte. Aceasta ura a lor a ajuns la o asa masura incat vor sa distruga si identitatea persoanei, incat sa inlocuiasca numele de om, primit prin sfantul Botez, cu un numar. Nu vedeti ca scot acum si numele parintilor din buletin? Vor sa te transforme intr-un ins aparut din orice lume, daca se poate si extraterestra, fara niciun nume, fara o origine, fara o natiune din care sa se traga. Ei vor sfarsitul omului istoric, omul ca cea mai frumoasa creatie a lui Dumnezeu.

Mai este necesara o implicare a crestinului in societate?

Pai de aceea este societatea asta asa de dezlantuita, pentru ca ne-am izolat unii de altii. Preotul, biserica, manastirile, au fost mereu mijloacele de aparare si mentinere a spiritului de unitate si de dragoste crestina, pe care s-a si bazat viata natiunii noastre. Astazi preotii nu mai au voie sa vorbeasca. Nu au voie sa spuna un cuvant. Aceasta este noua virtute de capatai a preotilor acum – sa taca. La ora aceasta scopul demonic este satanizarea in masa a popoarelor, nu numai a unei regiuni sau a unei tari. De aceea nici monahul nu trebuie sa stea deoparte. Monahismul este armata de elita a tarii noastre, cum spunea patriarhul Nicodim, armata de aparare a crestinismului nostru ortodox. Viata monahala nu este numai ascultare, perseverenta la biserica si la lucrare. Lucrarea monahului este misiunea lui, este tocmai atitudinea lui fata de lumea aceasta ortodoxa. De aceea cat mai inalte sa fie si existenta si cuvantul nostru! Tocmai atunci cand e vorba sa nu se vorbeasca, sa nu se stie, sa nu se spuna, monahul trebuie sa strige mai mult. El e impotriva firii mereu. Asa-i viata monahala! Este o viata impotriva firii! Crestinul la miezul noptii se invarte, mai la televizor, mai bea un paharel, mai doarme o ora, doua, trei, se scoala, pleaca, vine, se duce, se misca. Ei bine, monahul nu. El sta de veghe acolo la miezul noptii. Se aude un clopot, bate o toaca, se canta Sfanta Liturghie, si este tot timpul treaz ca un aparator al vietii noastre crestin ortodoxe. Ce este monahismul? Monahismul este garda! Cand veneau hoardele in Rasarit, ce facea Stefan cel Mare? Aveau focuri in munte, puse sa semnalizeze si cand vedeau ca focurile astea deveneau din ce in ce mai multe, insemna ca navalitorii se apropie. Cam asa suntem si noi. Trebuie sa fim mereu in aceasta pregatire, ca sa putem atentiona lumea. Si vedeti dumneavoastra acum, diavolul cat de puternic este el? Ca vine cu viclesug si iși face aparitia pe neasteptate. Ce facea omenirea pe cand Noe isi construia corabia? Ziceau ca se termina corabia si potopul nu mai vine si traiau in desfatari: Inseamna ca batranul asta n-are dreptate. Dar tocmai atunci a venit si potopul. Asa si acum… Vin si iti spun: Nu exista cip-uri. Buletinele toate sunt in regula; n-au cip. Pasapoartele, carnetele de conducere n-au nimic. Sunt in regula toate. Dar cand le iei la controlat vezi ca toate vorbesc ca au; sunt un adevar. S-atunci suntem in aceasta situatie de a accepta un cataclism moral si spiritual al vietii noastre crestine. Mai spuneam eu alta data: crestinul trebuie sa fie ca un iepure pe hat. Umbla, alearga in toate laturile tarinii si cand da sa se culce, seara sau in orice moment, se aseaza acolo in locul nepandit de altii, se ridica in doua labute, priveste in dreapta, in stanga, ciuleste urechile si, daca vede ca e liniste, se culca si el. Asa trebuie sa fie si crestinul nostru de astazi: mereu atent ca nu stim ziua, nici ceasul cand vine Domnul. Fericita este sluga pe care o va afla priveghind iar nevrednica aceea pe care o va afla lenevindu-se. Deci monahii sunt candele vii si ochii permanent trezvitori ai vietii noastre crestine. Sa le spuna intotdeauna de unde bate vantul si incotro se indreapta ca sa se pregateasca crestinul si sa stie cum sa se apere. Si asa, impreuna, sa infruntam greutatile acestui veac si sa ne facem mostenitori vietii celei vesnice. Amin.

(Atitudini nr.9, interviu realizat de monahia Fotini,
18 ianuarie 2010, la praznuirea Sfintilor Athanasie si Chiril)

Cititi si

1. Parintele Justin: Intreaga crestinatate este rastignita pe cruce
2. Parintele Justin Parvu, voievodul ortodoxiei romanesti
3. Parintele Justin Parvu in revista ATITUDINI, nr. 8: S-A AJUNS LA APOGEUL NIHILISMULUI

DIN SUMAR:

PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN –
EXEMPLU DE DEMNITATE SUB REGIMUL COMUNIST
Ieromonahul Cosma, Mănăstirea Sihăstria
Părintele Ioanichie , ochiul trezvitor al Sihăstriei
Arhimandrit Justin Pârvu
CUVÂNT CĂTRE ROMÂNI
Părintele Ioanichie Bălan
SOLUŢIA ESTE ÎNTOARCEREA LA TRADIŢIE
Interviu cu Părintele Justin Pârvu
Omul care a biruit veacul , şi pe sine însuşi
Monahul Filotheu Bălan
BISERICA, NAȚIUNEA ŞI POLITICA
Părintele Profesor Doctor Mihai Valica
Piteştiul — masacrarea studenţimi române
deţinut George Cucşa
Adevărul ascuns despre gripa porcină
Hans Tolzin — fragmente -
DESPRE MITUL EFECTULUI DE SERĂ
Ioan Vlăducă
Cineva te răneşte, cântă-i!
Părintele Ioan Şişmanian
Tratamente naturiste împotria Gripei
Părintele Athanasie Ştefănescu

… si multe altele

La manastirea Petru Voda, cu trei kilometri mai in vale, intr-o pajiste frumoasa, unde odinioara Parintele Justin obisnuia sa mearga cu animalele la pascut, gasim manastirea de maici, care are in grija, prin mila si dragostea Parintelui Justin, un azil de batrani si un camin pentru copii.

Nu este usor sa ingrijesti bolnavii. Sfantul Vasile cel Mare obisnuia sa trimita in ingrijirea bolnavilor pe cei mai sporiti dintre calugari, de multe ori el insusi ii ingrijea si priveghea la capataiul lor, dintre care multi primeau tamaduire.

La manastirea Petru Voda o parte din maici, cele cu inclinatie spre slujirea aproapelui, se nevoiesc, rabda, ingrijesc si iubesc niste suflete neajutorate, ajunse la batranete cu trupul suferind si fara grija si caldura dragostei cuiva.

Maicile se straduiesc, pe cat le sta in putere, sa urmeze dragostea si jertfelnicia Parintelui Justin pentru aproapele, mai ales pentru bolnavi. Parintele ne povestea cat de mult isi dorea in tineretile sale sa ii poata ajuta pe bolnavi, astfel incat in ziua hirotonirii intru preot Il roaga pe Dumnezeu ca, daca ii va da vreodata vreun dar, sa i-l dea pe acela al dragostei de aproapele si cu precadere al tamaduirii suferintelor celor bolnavi.

Nu numai ca le spala, le schimba, le aduc masa, dar mai ales maicutele se straduiesc sa le ofere dragostea si sprijinul lor sufletesc, le citesc rugaciuni si pilde din vietile sfintilor, le aduc la biserica (pe cele deplasabile), le ajuta sa isi reaminteasca pacatele tineretilor lor ca astfel sa le spovedeasca in fata duhovnicului si sa capete iertare de la Domnul. Nu este usor; pentru ca aici nu este suficient sa respecti numai niste norme ascetice ale randuielii calugaresti, ci aceasta ascultare necesita discernamant, tact si mai ales dragostea care sa o ajute pe batrana sa se vada pe sine, sa isi planga pacatele ei acoperite de multimea anilor care ii fac mai greu cu putinta transformarea ei launtrica.

Din cele ce ne va povesti maica Arsenia, cunoscuta pentru dragostea ei in ingrijirea bolnavilor, si pe care „bunicele” (asa cum le numesc maicile) o indragesc cel mai mult, ne incredintam ca aceasta transformare se mai petrece inca si dragostea nu a pierit inca dintre noi.

Imi amintesc ce i-a raspuns Domnul Sfantului Paisie cel Mare, care indragea pustia cea mai dinlauntru mai mult decat orice comoara de pe pamant, atunci cand acesta, din smerenie, refuza sa primeasca in jurul lui ucenici, frati care doreau sa isi gaseasca alinarea si mantuirea la umbra Cuviosului: „Paisie, daca vrei sa fii ucenicul Meu, du-te in pustie; daca insa vrei sa fii fiul Meu, ingrijeste de aproapele”.

Nadajduim ca rugaciunile Parintelui Justin si ale sfintilor Spiridon si Pantelimon, ocrotitorii acestui mic spital, sa le dea putere si dragoste maicilor spre ingrijirea bolnavilor, chiar daca nu suntem nici pe departe la masura Cuviosului Paisie, ca asa sa se odihneasca Dumnezeu intru noi.

- Maica Arsenia, este grea ascultarea ingrijirii de bolnavi?

- Este grea sau usoara pe masura daruirii de sine, a jertfei tale.

Nimic nu se poate intemeia fara jertfa. Insusi crestinismul este intemeiat pe jertfa si nu pe orice fel de jertfa, ci pe cea a Insusi Fiului lui Dumnezeu.

In „Cuvinte vii” parintele Arsenie Boca raspunde la aceasta intrebare: De ce L-a dat Dumnezeu pe Fiul Sau, Iisus, ca jertfa si inca jertfa pe cruce? Si spune acolo foarte frumos: „Pentru ca singurul grai care mai poate razbi la inima oamenilor s-a dovedit ca nu mai ramane altul decat jertfa cuiva pentru ei. Cand moare cineva pentru tine, pe acela nu-l poti uita niciodata”[1]. Si mai departe reda o intamplare care intareste cuvantul insuflat.

„La inceputul unuia dintre razboaie iesise o lege ca poti lipsi de la razboi. Cand era gata de plecare, vine la el un tanar si ii spune: Eu sunt singur; chiar daca mor, dupa mine nu plange nimeni. Merg eu in locul dumitale la razboi. Si s-a dus tanarul. Dupa oarecare vreme tanarul cade ranit de moarte si cum ajunge acasa, moare. Mormantul sau era impodobit cu flori si nimeni nu stia cine i le pune pana cand, intr-o noapte, a fost gasit necredinciosul ca ii duce flori la mormant.

- Bine, dar tu crezi in Dumnezeu?

- Ba, acum cred, fiindca numai Dumnezeu i-a putut da tanarului acestuia iubirea de mine si de copiii mei, ca sa mearga el in locul meu la moarte, si asta numai Dumnezeu a mai facut-o cand a trimis pe Fiul Sau sa moara in locul nostru”.

Iata cu ce fel de iubire ne iubeste pe noi Dumnezeu! Iar noi cui urmam?!

Lepadarea de sine este prima conditie a urmarii lui Hristos. Nu putem urma pe Dumnezeu urmandu-ne noua. Trebuie sa alegem intre noi si Dumnezeu.

- Cum se impaca lucrarea ingrijirii de bolnavi cu lucrarea monahala?

- Rodul lucrarii launtrice, a dragostei fata de Dumnezeu, se vede din felul in care relationezi cu celalalt. Aceasta se poate observa in orice ascultare ai fi, atata vreme cat te afli intr-o manastire cu viata de obste. Cu atat mai mult cand este vorba de boala si batranete. Si apoi cred ca atata timp cat exista un al doilea sau mai multi, apare necesitatea, intr-un anumit moment al existentei, cand trebuie sa-i slujesti celui aflat in neputinta trupeasca.

Desigur, e usor si odihnitor sa stai in preajma unei persoane care se afla pe aceleasi coordonate cu tine, sa fii plin de dragoste fata de cel ce iti raspunde cu aceleasi sentimente… Dar cum ne putem cunoaste mai bine decat in focul ispitelor? Pe masura cunoasterii propriilor neputinte, creste si intelegerea fata de celalalt. In masura in care avem rabdare cu noi insine, putem avea si cu ceilalti. Orice om, indiferent de varsta, preocupari sau stare sociala, iti ofera prilejul cunoasterii de sine. Consider acest lucru o mare binecuvantare a lui Dumnezeu. Noi suntem dati pentru o impreuna lucrare pe calea mantuirii. Omul nu se poate mantui singur; viata vesnica nu este doar pentru un singur om. Si apoi, ca sa poti ajunge la asemanarea cu Dumnezeu, trebuie mai intai sa nu treci nepasator pe langa chipul lui Dumnezeu, icoana vie, care este omul.

Atitudinea unui om fata de aproapele sau este semnul masurii harului pe care acesta il poarta in el insusi. Cum spunea Sf. Siluan: „Daca cineva vede in fratele sau pe Duhul Sfant, acest lucru este semn ca in el este un mare har”[2].

- In ce consta ascultarea la azil, sau bolnita, cum o numesc Parintii?

- Asa sa va ganditi: intr-o camera sta un om batran si omul acesta este atat de neputincios ca nu este in stare sa-si poarte de grija. Si atunci ce faci? Il hranesti, il speli si te straduiesti ca locusorul acela in care el traieste, sa nu-i fie o povara in plus. Aceasta trebuie sa se vada in momentul in care deschizi usa camerei lui; ca el se simte bine acolo.

Cele pe care vi le-am spus tin de aspectul exterior al lucrurilor, pentru ca de la usa camerei pasesti inlauntru, spre usa inimii lui. Si, ca sa o poti deschide, e nevoie de dragoste, care este cheia. Fara dragoste nu te poti apropia de om (fara sa-l ranesti). Insa nu trebuie sa-l iubim nici pentru sine, nici pentru el, ci pentru Dumnezeu, cautand sa intelegem voia Lui cu fiecare dintre cei aflati in suferinta.

Trebuie sa amintesc faptul ca ceea ce vedeti aici este continuarea unei lucrari inceputa cu mai multi ani in urma, la scurt timp dupa infiintarea asezamantului monahal. Initial a existat o mica bolnita in care se adaposteau doar cateva batrane. Apoi s-a inceput construirea unui spatiu care sa adaposteasca mai multe persoane.

Rod al dragostei Parintelui Justin, spitalul a avut drept gand de temelie ajutorarea celor nevoiasi si a tot sufletul ostenit si impovarat de greutatile vietii, oferindu-le un loc unde sa gaseasca, prin mila lui Dumnezeu, mangaiere sufletului si ajutor trupului.

Capacitatea spitalului este de 33 de locuri, care s-au ocupat la scurt timp dupa deschiderea acestuia. Sunt batrane care, dintr-un motiv sau altul, au fost aduse de copiii lor, sau de cunostinte, pentru ca nu mai avea cine sa le poarte de grija.

Ca toti oamenii trecuti de o varsta, boala isi face mai simtita prezenta si e nevoie de ingrijire medicala. Avem 4 maici care au studii de specialitate si 3 in curs de formare, si care se ocupa de tratarea bolnavilor, ori de cate ori este nevoie. Spitalul este dotat si cu un cabinet stomatologic de care se ocupa alte 2 maici.

In plus, la anumite intervale de timp, le cerceteaza medici specialisti in diferite ramuri, pentru a stabili un diagnostic si pentru a indica medicatia necesara, acolo unde este cazul.

In toata lucrarea aceasta sunt implicate mai multe maici, fiecare dintre ele acoperind un sector cheie: administrativ, bucatarie, spalatorie, intretinerea curateniei. Opt dintre noi ne ocupam efectiv de ingrijirea bolnavilor: 4 dimineata si 4 dupa-amiaza, cate o saptamana, apoi se inverseaza. La opt zile vine randul fiecareia sa fie de garda.

Cele de dimineata se ocupa mai mult de curatenia in camere, schimbarea bolnavilor, servirea mesei; iar dupa-amiaza, pe langa ultimele doua amintite, li se citesc rugaciuni, citiri din viata sfantului zilei si alte carti de suflet ziditoare.

Cand bate clopotul de slujba, bunicile deplasabile iau drumul bisericii, insotite de maicile responsabile. Saptamanal preotii nostri slujesc Sf. Maslu in paraclisul aflat in incinta spitalului, le spovedesc si impartasesc cu Sfintele Taine.

Dincolo de cele amintite, asa cum va spuneam la inceput, in  fiecare moment intri in contact cu omul, in toata neputinta lui sufleteasca si trupeasca. Bolilor trupului se adauga cele ale sufletului si ranile lui pe care numai bunul Dumnezeu le stie. Si cu acea cheie a dragostei cauti sa deschizi usa inimii lui ca sa-l poti ajuta. Le asculti zilnic of-urile si durerile vechi, vezi cum curge cate o lacrima, ori de cate ori isi aminteste de copilul plecat departe, ori de fata care nu mai da niciun semn de viata… si cauti sa suplinesti, cat iti sta in putinta, lipsa acestora. Mangai cu o vorba buna cu privirea, cu o imbratisare, il ajuti sa isi puna nadejdea in Dumnezeu si sa ia pilda din vietile celor care au patimit…

Desigur, rolul cel mai mare il are aici parintele duhovnic care le cerceteaza si le mangaie cu harul ce i-a fost dat in virtutea Tainei…

- Cum e sa fii fata in fata cu moartea? Cum mor oamenii care sunt pregatiti pentru viata de dincolo?

- Doar in momentul in care vezi pe cineva cum moare, poti sa intelegi ce inseamna desprinderea sufletului de trup. Stim ca in preajma iesirii din trup sufletul primeste vedere specifica naturii sale spirituale, prin  care se vede pe sine mult mai limpede de cum ne putem vedea noi in oglinda. Si lucrul acesta se observa pe chipul oricarui muribund. Daca pacatele nu au fost sterse de pe „haina” sufletului de-a lungul timpului, cu ajutorul Sfintelor Taine, acum nu se mai poate. Si atunci sfarsitul, moartea este cum a fost si viata.

Fiecare „trecere” este cutremuratoare. Unele dintre ele cu 2–3 zile inainte, altele cu o zi, intra in starea de care am amintit, cand vederea luminii spirituale este mult mai clara. E ca si cum incet, incet, sufletul se pregateste sa se desprinda de trup. In acele momente, cu adevarat, „nimeni nu este carele sa-l ajute”. Oricat de apropiate ar fi fost anumite persoane, oricat de dragi i-ar fi fost, in acele momente sunt ca si cum nu ar exista. Doar maica, cu rugaciunea, poate sa ajute in acele clipe sufletul. De fapt e si singura de care are nevoie sufletul.

Sfantul Grigore Dialogul spune multe lucruri despre viata de dincolo de mormant si despre duhuri. In una din Omiliile sale, istoriseste urmatoarea intamplare: „Apropiindu-se de sfarsit, Hriserie, chiar in ceasul cand trebuia sa iasa din trup, a vazut cu ochii deschisi duhuri uracioase si foarte negre, care stateau inaintea lui, amenintandu-l cu strasnicie ca il vor lua in inchisorile iadului. A inceput sa tremure, sa jeleasca, sa asude, sa ceara amanare cu tipete groaznice, si cu racnete nemaipomenite il chema pe fiul sau, Maxim, strigandu-l pe nume (fiul era monah) si zicand: „Maxime, vino, mai repede! Nu ti-am facut niciun rau: ia-ma pe chezasia ta”. Speriat, Maxim a dat fuga indata, s-a adunat familia, plangand si tremurand. Ei nu puteau sa vada acele duhuri, a caror navalire il facea sa se chinuie cumplit, insa ghiceau ca ele sunt de fata dupa tulburarea, palirea si cutremurul celui al carui suflet era tras din trup. Speriindu-se de infatisarea lor hada, acesta se zvarcolea in pat incolo si incoace, intorcandu-se spre perete: acolo erau ei. Iar cand, stramtorat pana peste poate, a inceput sa strige tare, zicand: „Amanare! Macar pana dimineata! Amanare! Macar pana dimineata!” Insa, pe cand striga el, a fost smuls din casa trupului sau[3].

Sau o alta intamplare din Pateric: Cand era aproape de a muri, l-au vazut ucenicii pe Avva Arsenie plangand si i-au zis:  „Intr-adevar si tu te temi, parinte?” Si le-a zis lor: „Intr-adevar, frica ce este cu mine acum, in ceasul acesta, cu mine este de cand m-am facut calugar”. Si asa a adormit intru Domnul[4].

Prin fiecare dintre ele iti vorbeste Dumnezeu, daca stii sa asculti…

Imi amintesc de una dintre bunici care nu mai este printre noi, femeie simpla, adusa de rudele ei (nu avea copii), cu semipareza pe partea stanga, aproape piele si os. Avea un duh atat de pasnic… A fost cea mai deosebita dintre bunicile de pana acum. Zicea: Doamne, mai da-mi un an ca sa traiesc! Doamne, toate posturile le tin! Ii citeai cateva rugaciuni, iar: Doamne, ce rugaciuni frumoase! N-am mai auzit asa rugaciuni!” Ii spuneai: Hai, bunica sa ne rugam! Si incepeam: „Tatal nostru sau Doamne Iisuse… Si o gaseai dupa o ora, tot rostind rugaciunea. Nu vedea sa citeasca. Avea rugaciunile ei pe care le citea cu voce tare si cu duh de umilinta. Desi durerile ei erau mari, niciodata nu a auzit-o vreo maica sa planga sau sa fie nemultumitoare… Rabda in tacere si rugaciune.

O alta batrana, simtind ca se apropie ceasul (era cu o zi inainte de a muri), m-a chemat la ea. M-a surprins chipul ei transfigurat (cu o zi inainte se spovedise si se impartasise cu Sfintele Taine) ca si cum se afla intr-o alta lume. Si-a cerut iertare de la noi (intre timp venise si cealalta maica) si de la batrana care locuia in aceeasi camera. Poate o sa spuneti ca iertare isi cere tot omul cand constientizeaza ca a gresit, dar batrana asta o facea cu atata pocainta si cu starea omului care stie ca timpul este masurat, cum nu am mai vazut la nimeni pana atunci. A fost o pilda pentru noi… (ne-a impresionat mult).

Se ruga cu Doamne Iisuse. In urma cu un an, in Vinerea Patimilor, statea pe bancuta afara (era la vechea bolnita). Si i-am zis: „Buni, uite, astazi e Vinerea Mare si se apropie ceasul cand Mantuitorul a fost rastignit pe cruce. Macar pana la al IX–lea ceas sa pastram tacerea si sa zicem rugaciunea”.  Ce sa va spun: ori de cate ori ieseam afara o vedeam in aceeasi pozitie, cu o mana sprijinita de banca si cu cealalta facand inchinaciuni si spunand Doamne Iisuse. Si a rostit rugaciunea nu doar pana la ora 15….

Exemplele ar putea continua…

(a consemnat Monahia Fotini)

[1] Din invataturile Parintelui Arsenie Boca, Rostul incercarilor.

[2] Arhim. Sofronie Saharov, Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul.

[3] Sf. Ignatie Briancianinov, Cuvant despre moarte, Edit. Sofia, Bucuresti, 2007.

[4] Patericul Egiptean, Edit. Reintregirea, Alba Iulia 2003.

(arti­col pub­li­cat in Revista ATITUDINI, Nr 8 )

Cititi si

1. Manastirea Sfintilor de la Aiud
2. Parintele Justin Parvu, voievodul ortodoxiei romanesti
3. Mesaj al Parintelui Justin catre semnatarii tabelelor anti-cip

Pr. Ilarion V. Felea

Cine sunt antihristii,  cine este Antihrist si ce este lucrarea antihristica, taina faradelegii care se lucreaza in lume inainte de aratarea lui Antihrist?

Antihristii, despre care aminteste mai intai Sfantul Evanghelist Ioan, sunt fortele anticrestine si uneltele raului; sunt contrarii lui Dumnezeu, potrivnicii Tatalui, Fiului si Duhului Sfant; sunt prigonitorii crestinilor, ateii — oamenii lui Antihrist si dusmanii lui Hristos, vrajmasii neimpacati ai Crucii, ai Evangheliei si ai Bisericii.

De aceea, in istoria Bisericii toti prigonitorii crestinilor si toti marii vrajmasi ai Bisericii au fost numiti antihristi. Asa au fost numiti Irod si Nero, Diocletian, Iulian Apostatul si Mahomed, toti imparatii, sultanii, regii si tiranii sangerosi care au prigonit pe crestini.

Tot in grupul antihristilor, Sfantul Ioan Evanghelistul numara si ereticii, „care dintre noi au iesit”(1 In. 2:19), „duhurile inselatoare” (1 Tim.4:1), razvratitii care ataca unitatea de credinta a Bisericii, proorocii si apostolii mincinosi, pseudo-hristosii, pseudo-proorocii si pseudo-apostolii. Asa au fost numiti Simon Magul, Cerint si Nicolae din vremea apostolilor, din Asia si Macedonia, Nestorie si altii pana in ziua de astazi.

Acestia sunt antihristii: toate acele persoane razvratite, potrivnice, dusmane lui Hristos, fie ca sunt stapanitori care prigonesc pe crestini, fie ca sunt eretici care ataca invatatura cea dreapta a crestinilor. Si mii si altii pun piedici crestinismului, si unii si altii sustin lupta impotriva fiilor lui Dumnezeu; si unii si altii reprezinta duhul lui antihrist, puterea intunericului si a raului care se razvrateste impotriva luminii, a binelui si adevarului. Toti acestia sunt slugile si premergatorii lui Antihrist.

Dupa invatatura crestina, Antihrist este o persoana istorica, o unealta a Satanei, o fiinta demonica, un Mesia fals, un tiran care se va socoti si numi pe sine Dumnezeu. Unii spun ca Antihrist ar fi mesia iudeilor (el insusi iudeu). De aceea el va apare «in templul din Ierusalim si de acolo va determina lepadarea de credinta, apostazia, celor ce nu au primit iubirea adevarului, ca sa se mantuiasca»(2 Tes. 2:10). Iisus Hristos numeste pe Antihrist «uraciunea pustiirii»(Mt. 24:15, cf Dan. 9: 27).  Apostolul Pavel il numeste pe Antihrist «omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care se inalta mai presus de tot ce este Dumnezeu sau e facut pentru inchinare, asa incat sa se aseze  el in Biserica lui Dumnezeu si pe sine sa se dea drept Dumnezeu»(2 Tes. 2:3–4). «In zilele cele de apoi – spune „Invatatura celor 12 apostoli” (cap. 16) – se vor inmulti apostolii mincinosi si amagitorii si se vor preface oile in lupi, si dragostea in ura. Caci sporind nelegiuirea se vor uri unii pe altii si se vor prigoni si se vor trada si atunci se va arata amagitorul lumii (Antihrist) ca si cum ar fi Fiul lui Dumnezeu».

Dupa Sfintii Parinti, Ioan Gura de Aur, Efrem Sirul, Ippolit, Ioan Damaschin si altii, Antihrist se va naste dintr-o femeie desfranata, spurcata, va creste in ascuns, va lua stapanirea cu puterea satanei prin inselare, prin minciuni si minuni false si va prigoni Biserica trei ani si jumatate, cat a tinut si lucrarea Mantuitorului. In cifre biblice lucrarea lui Antihrist va tine 42 de luni sau 1260 de zile, care ne dau acelasi timp: trei ani si jumatate (cf. Dan. 7:25; Apoc. 11:2; 12:14; 13:5). In Apocalipsa, Antihrist este numit cand fiara, cand balaur, cand Babilon (cap. 11–20). Numarul lui, numar de om, este 666 (Apoc. 13:18). Ce insemneaza acest numar, nimeni nu poate preciza. Incercari de lamurire s-au facut nenumarate dar asupra lui nu s-a putut spune ultimul cuvant. Avand in vedere ca textele Apocalipsei sunt cele mai greu de talcuit, Biserica nu stie si nu spune mai mult decat stiu si spun  apostolii  Ioan si Pavel si de aceea nu a dat in lamurirea lor nicio hotarare. Le lasa si le pastreaza pe toate sub un acoperamant de taina.

Opera lui Antihrist va fi persecutia, inselarea si apostazia cea mai mare. Mana lui va semana neghina in grau, va picura venin in miere. Stiinta lui va fi minciuna, forta lui va fi tirania; in loc de prieteni va avea robi; in loc sa fie pastor va fi un stapan crud care va slavi diavolii, va persecuta sfintii si va profana Biserica.

Cei ce vor crede in minciunile lui si  se vor inchina fiarei, deci lui Antihrist, vor primi semnul ei pe frunte sau pe mana (Apoc. 14: 9). Pentru crestini exista pecetea lui Hristos, sigiliul darului Duhului Sfant in semnul crucii; pentru inchinatorii lui Antihrist inca va fi un semn care numai atunci se va cunoaste. Ceea ce putem sti este ca in lupta cu Antihrist, Mielul va iesi biruitor. Iisus Hristos Domnul va nimici pe Antihrist cu duhul gurii Sale si il va pierde cu aratarea venirii Sale (2 Tes. 2: 8). Aratarea lui Antihrist si lucrarea lui va premerge venirii a doua a Mantuitorului. „Vine Antihrist, vine si Hristos dupa el”(Sf. Ciprian). Aratarea lui Hristos va fi caderea si moartea lui Antihrist, ultima moarte, dupa care va urma invierea mortilor. Biruinta va fi a lui Hristos. Binele si Adevarul vor infrunta si vor invinge puterea raului si a intunericului.

Acestea sunt pe scurt raspunsurile invataturii crestine, ale Dogmaticei Ortodoxe despre Antihrist, despre antihristi si despre lucrarea antihristica, iubiti si binecuvantati crestini. Istoria intreaga nu este altceva decat o infruntare si o lupta a binelui cu raul, a pacatului pustiitor cu virtutea mantuitoare, a luminii cu intunericul, a adevarului cu minciuna, a vietii cu moartea, a lui Hristos cu slugile lui Antihrist. Exista in lume un spirit care neaga, un duh rau care se impotriveste lui Dumnezeu, „o uraciune a pustiirii” (Mt. 24:15), „o taina a faradelegii” (2 Tes. 2:7) care lucreaza intre oameni cu puterea satanei. Aceasta e lucrarea antihristica, amagitoare, inselatoare, mincinoasa; e lucrarea antihristilor, satanica, distrugatoare, infernala. Ea tine pana la sfarsitul veacurilor, pana la venirea a doua. Acum, puterea si lucrarea aceasta e legata, e „oprita” de puterea si lucrarea Bisericii lui Hristos, de puterea si de lucrarea harului Duhului Sfant.

La sfarsitul veacurilor puterea antihristica se va dezlantui cu toata salbaticia ei prin aratarea lui Antihrist, pentru a fi nimicita cu totul. In ciocnirea cea din urma, binele va infrange raul, Hristos va nimici pe Antihrist, — cel din urma prigonitor al crestinilor si cel mai mare dusman al lui Iisus Hristos, — si astfel se va implini voia lui Dumnezeu care este mantuirea si fericirea vesnica a lumii intregi, in si prin Iisus Hristos Domnul si Mantuitorul nostru.

Acestea stiindu-le despre antihristi si despre Antihrist, despre aratarea si lucrarea lor potrivnica Evangheliei si Bisericii lui Hristos, dusmana crestinilor si sfintilor, sa ne intarim si mai mult credinta in Dumnezeu, viata in Hristos, dragostea fata de Evanghelia si Biserica Lui, precum si privegherea in rugaciune si rabdarea in suferinte. Antihristii sunt mai slabi, crestinii sunt mai tari. Dupa cum Hristos va birui pe Antihrist, asa si crestinii vor birui pe antihristi. Puterea adevarului crestin este neinvinsa. Biruitorii fiarei si invataceii Mielului vor primi nume noi inscrise in cartea vietii si  haine albe in templul cerului (cf. Apoc. 2–3). Si se vor bucura cu Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin.

(articol exclusiv din opera Spre Tabor, vol IV, Desavarsirea, ILARION V. FELEA, in curs de aparitie — publicat in Revista ATITUDINI, Nr 8 )

Cititi si

1. Parintele Justin: Intreaga crestinatate este rastignita pe cruce

Parintele Justin Parvu

(Interviu realizat de monahia Fotini, 7 octombrie, 2009, extras din nr. 8 al revistei ATITUDINI)

- Parinte, cum sfatuiti poporul sa procedeze cu privire la aceste vaccinuri criminale care se vor impune cu forta, asupra copiilor nostri si asupra mamelor insarcinate, si poate pe viitor asupra tuturor?

- Dragii mei, e greu sa dai un raspuns unui popor intreg, pentru ca nu avem decat solutii dureroase, pentru ca aceasta este realitatea in care traim, foarte, foarte dureroasa. Am spus de la inceputul anului ca trebuie sa ne pregatim pentru martiraj si mai mult de atat nici nu as mai fi avut de grait, dar oamenii sunt neputinciosi cu duhul si cu mintea ca sa inteleaga. Nu e usor sa traiesti in ziua de azi. Dar daca Domnul asa a binevoit ca noi sa suferim aceste vremuri, apoi trebuie sa ne supunem si sa primim cu bucurie toate cele ce vin asupra noastra, ca din mana lui Dumnezeu, si nu a vrajmasului. E mai greu acum, pentru ca ne-am invatat cu comoditatea, cu televizorul si cu toate mofturile si libertatile; ei bine, dragii mei, abia acum se vede efectul daunator al acestor libertati – ne-au slabit puterile sufletului. Mintea este ingreuiata, trupul slabit si datorita alimentatiei otravite cu care ne hranesc mai marii nostri, si nu suntem obisnuiti sa purtam niciun fel de razboi, nici duhovnicesc, nici trupesc. De aceea, va rog sa nu mai cautati solutii. Solutii omenesti nu sunt, dragii mei! Solutia este moartea pentru Hristos. Tata pe fiu si mama pe fiica va da la moarte. Iata ca asistam la implinirea acestei proorocii. Daca mama va lasa copilul sa fie vaccinat, este ca si cum l-ar da la moarte. Am spus de mai multe ori sa luam modelul lui Brancoveanu, care cu marime de suflet privea mucenicia fiului sau cel mic, Matei. Invatati copiii sa traiasca in legea crestineasca, aceste obiceiuri sa le deprinda mai cu seama; nu mai e nevoie de nicio alta stiinta, de nicio scoala; prin orice mijloace copiii nostri sunt otraviti nu numai cu aceste vaccinuri, ci cu atatea informatii mincinoase la adresa creatiei lui Dumnezeu, cu calculatorul si cu tot soiul de filme, care ofera copilului o educatie antihristica. Daca nu aveti unde sa va retrageti din societatea aceasta potrivnica lui Dumnezeu, stati fiecare la locurile dumneavoastra si marturisiti pe Hristos, opunandu-va tuturor masurilor viclene de exterminare a omului. Pentru ca asta tanjeste vrajmasul sa faca, sa distruga faptura lui Dumnezeu. Invidia lui cea mai mare, aceasta este – crearea OMULUI: De ce il iubeste Dumnezeu atat de mult pe om? Tocmai de aceea ar trebui sa prindem putere si curaj, pentru ca daca suntem asa de tare luptati si impresurati din toate partile de atatea primejdii si nevoi, inseamna ca si invidia vrajmasului se mareste datorita dragostei lui Dumnezeu sporite fata de noi, chipul si asemanarea Sa. Dar iata cat de mult ne iubeste Dumnezeu ca inca mai rabda toate pacatele si faradelegile noastre. Numai dracul nu intelege mila si iertarea lui Dumnezeu, ca daca ar fi inteles-o, cred ca s-ar fi pocait si el.

De aceea va zic – aveti incredere ca Domnul va va da putere sa marturisiti pentru El. Traim intr-o lume anarhica, intreaga clasa politica este vrajmasa a lui Hristos si slujitoare raului, de aceea numai simpla noastra vietuire, fara sa abdicam de la principiile noastre crestine, este o marturisire si o mucenicie de zi cu zi.

Asadar: Nu primiti acest vaccin si nimic ce aduc nou puterile politice de azi. Evreii conduc lumea si americanii lucreaza pentru ei si cred ca au ajuns sa o stapaneasca deoarece nu mai au nicio sfiala; totul este la vedere si sunt constienti ca nu mai au niciun adversar de temut si lupta pentru exterminarea populatiei, ca cei putini care vor ramane sa se inchine lor. Acum ei studiaza si fac trierea iar modul prin care vor distinge oamenii intre ei sunt cipurile. Ai sau nu ai cip? Caci in fond cipul ce este? O arma impotriva omului. Iar noi nu mai avem arme; tineretul nostru este obosit, incat chiar sa vrea sa se ridice din vraja in care traieste, nu mai are putere. Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicesti: rugaciunea, smerenia, dragostea, dar si marturisirea. Nu se poate dragoste fara marturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi daca ne temem sa marturisim adevarul, ce jertfa mai avem? Sau daca nu ne pasa de aproapele nostru care este in nestiinta si noi nu il informam si il lasam sa cada prada acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai lupta astazi sa trezeasca pe fratele lor, care nu au ramas nepasatori fata de viitorul unei natii si al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care isi pun viata pentru fratii lor.

De aceea, mamelor, educati-va crestineste copiii si nu ii lasati necontrolati! Nu ii lasati sa isi faca mendrele lor, nu ii lasati prada educatiei acestei societati, pentru ca le-ati asigurat si moartea sufleteasca, dar iata ca si pe cea trupeasca! Mai degraba iesiti din mijlocul acestei societati si va cresteti copiii in dragoste si simplitate. Saracia si greutatile va vor intari mai mult si mintea, si sufletul, si trupul. Nu vedeti ca prin atatea libertati si drepturi ale copilului, ei ajung sa aiba dreptul de a ti-l ucide, dreptul de a distruge o natie?

- Sf. Apostol Pavel spune sa ne supunem stapanirilor si mai marilor nostri? In ce masura ne mai putem supune in astfel de conditii?

- Tot Sfantul Pavel spune sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat de oameni. Nu mai avem de cine asculta, dragii mei, decat numai de Dumnezeu. Diavolul s-a intrupat in acest sistem politic si se lupta cu noi prin ei, mai aprig ca niciodata. Iti ofera mai intai toate pricinile pacatuirii: carciumi si alcool, dezmat si imagini cat mai desfranate, amuzament si libertati de tot soiul. Asa se alege un conducator: prin harul lui Dumnezeu si vointa natiunii, nu? Dar acestia ce har de la Dumnezeu sa aiba? Acestia sunt lupi rapitori, nu mai este o stapanire aleasa, este o stapanire antihristica, potrivnica lui Hristos. Daca se impotriveste lui Hristos, glasul acelei stapaniri nu va mai fi unul de ascultat. Ce stapanire este aceasta care ne da paine otravita sa mancam? Care ne ucid copiii? Nu vedeti ca au inceput cu copiii, cu sufletele acestea nevinovate? De ce? Pentru ca ii ucide nevinovatia copiilor. Cu martirajul copiilor a inceput Biserica lui Hristos, cu martirajul pruncilor, iata ca incepe si prigoana acestui veac de pe urma. Dar socotesc ca jertfa nevinovata a acestor copii nu va fi nelucratoare, ci ea va da putere alesilor Bisericii lui Hristos. Si cred ca va fi o incununare a crestinismului prin jertfa copiilor nevinovati. Este foarte periculos acum pacatul nestiintei; toti vedem pericolul in care ne gasim si suntem obligati sa ne informam si avem datoria de a informa si pe ceilalti frati ai nostri mai simpli si neajutorati. Nimeni nu va putea spune ca nu a stiut ca vaccinul acesta este ucigas… iar pentru cei care nu au stiut cu adevarat, pentru acestia Biserica, prin preotii si slujitorii ei, este responsabila si va raspunde pentru sufletele lor. Omul vine sa se formeze in Biserica si ce formare ii dam noi, daca propovaduim aceeasi invatatura cu a statului antihristic? Biserica nu ramane straina fata de toata conjunctura aceasta politica si sociala si este datoare sa se implice atat in societate cat si in politica, atata timp cat legile politice impiedica porunca lui Dumnezeu. Preotul, la hirotonie, jura ca se va supune lui Dumnezeu si poruncilor Lui, dar si stapanirii statale. Pai cui juram noi? Presedintilor si parlamentarilor care legalizeaza prostitutia si actele cu cip? Pai rolul preotului este numai sa cunune si sa inmormanteze? Nu. El este sarea pamantului si lumina oamenilor. Ce lumina mai aduce, daca el se supune legilor intunecate ale acestui veac? Iar daca tace, inseamna ca refuza sa aduca lumina oamenilor. Nu ei sunt urmasii apostolilor, carora Mantuitorul le-a poruncit: „Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura”(Mc. 16:15)? Nu le-a poruncit sa taca. Daca s-ar ridica o elita de preoti si de calugari, care intr-adevar sa se angajeze in slujba Adevarului, atunci s-ar mai schimba situatia. Iar prin aceasta schimbare eu nu inteleg imbunatatirea conditiilor de viata si nici macar a caracterului celor ce ne conduc, ci inteleg o schimbare in sufletele credinciosilor, o intarire a credintei care ne va da forta sa marturisim impreuna, ne va da unitatea si dragostea jertfirii. Important este sa ne opunem tuturor antihristilor si sa murim demn; sa nu avem o pozitie de lasitate. Iar poporul cum sa se mobilizeze, cum sa aiba tarie duhovniceasca, daca nu are lideri?

- Poate ca preotii acestia se tem sa nu fie inlaturati din posturile lor si astfel sa nu mai poata catehiza credinciosii pe care ii mai avea.

- Represalii au fost dintotdeauna si vor fi. Noi nu trebuie sa calculam cat timp de cateheza avem la dispozitie. Poate sa fie si o saptamana, dar sa imi fac datoria cu toata jertfelnicia fata de Evanghelia lui Hristos si neamul meu. Au fost 12 Apostoli si pana si acolo a intrat diviziunea, tradarea. Si ce catehizare este aceea daca taci? Pe mine nu trebuie sa ma ingrijoreze faptul ca ma va schimba si va trimite alt preot in locul meu, cu mult mai slab si care sa corespunda baremului. Daca patimim ceva pentru Hristos, mai mult folos vom aduce natiei. Jertfa naste viata. Nu este suficient sa marturisesti un adevar numai celui de sub epitrahilul tau, ci trebuie sa il propovaduiesti in auzul tuturor, avem datoria sa scoatem adevarul la lumina. Te mai poti retrage din strategie, dar cat dureaza aceasta strategie, mai? Sufera poporul asta de atata strategie si nu mai facem nimic. Sa nu confundam strategia cu depunerea armelor. Doar nu suntem facuti numai pentru zile bune; un razboi cine il mai sustine? Si cine sunt luptatorii? Nu noi cei din lumea aceasta de aici? De ce i se zice Biserica luptatoare? Luptatoare inseamna zi de zi sa sustii un atac impotriva puterilor intunericului. O asceza retrasa in individualitatea ei nu mai este un adevar marturisit in plenitudinea lui. Foarte frumos citeam la Evdokimov mai devreme: „Biserica nu trebuie sa isi asume treburile concrete ale cetatii, dar constiinta crestina este chemata sa actioneze din plin pana si in chestiunile cele mai tehnice. Politica, economia, dezvoltarea sunt sferele comune in care credinciosii si necredinciosii se intalnesc. Si ce imensa sarcina aceea de a desavarsi lumea prin sobornicitatea calitativa  a tuturora, de a insamanta in cultura lumina Taborului. Un om al luminii poarta o lumina care straluceste peste intreaga lume. Marii duhovnici spun ca orice asceza lipsita de dragoste si care nu este un „sacrament al fraternitatii” este desarta.  Vorbind despre euharistie, Sf. Ioan Gura de Aur spune: Aici este odaia inalta in care au sezut ucenicii; de aici au plecat spre Muntele Maslinilor. Sa plecam si noi in cautarea mainilor de saraci, caci ele sunt pentru noi Muntele Maslinilor. Intr-adevar, multimea saracilor este asemenea unui codru de maslin sadit in casa lui Dumnezeu. De acolo curge uleiul de care vom avea nevoie spre a ne infatisa, precum fecioarele cele intelepte purtand lampile pline inaintea Mirelui”[1].

Problema noastra cea mai mare acum este ca ne aflam intr-o bezna a ignorantei si socotim pacatul nestiintei un mare privilegiu. Generatia aceasta a ajuns la apogeul nihilismului. „Si ce daca fac lucrul acesta? A! Nu-i nimic!” Iei cipul – „Ei, n-are nimica!”; slujesti cu catolicii: „Ei, n-are nimica” si tot asa… toate nu au nimic. Nihilismul a nascut acest libertinaj si aceasta stare te indreptateste pe tine cumva sa faci orice, ce vrei, sa amesteci lumina cu intunericul, sa mergi si cu Dumnezeu si cu mamona. In acest caz noi nu mai suntem ucenici al lui Hristos.

[1] Paul Evdokimov, Iubirea nebuna a lui Dumnezeu, p.23.

Cititi si

1. Parintele Justin Parvu, voievodul ortodoxiei romanesti
2. Proiectul manastirii de la Aiud, sustinut de Parintele Justin Parvu
3. Parintele Justin: Intreaga crestinatate este rastignita pe cruce

de Monahul Filotheu

In 14 Ianuarie a.c. Parintele Arhimandrit Justin Parvu a facut public acel comunicat in care chema la mucenicie, indemnand pe crestinii ortodocsi din Romania (si nu numai) sa nu primeasca noile acte de identitate electronice. S-au facut multe comentarii pe tema apelului sau – ca vine prea tarziu, ca momentul nu a fost bine ales, ca era nevoie de mai multa strategie, ca e panicard, ca e inutil, ca – si presa, atat cat a reactionat, a incercat sa ia in ras mesajul. In scurta vreme, cand ziaristii au inteles gravitatea momentului si au vazut ca cititorii articolelor lor sunt in masa de alta opinie decat ei, in mass-media s-a asternut tacerea pe acest subiect.

Impins de la spate de popor sa dea un raspuns, Sinodul BOR a dat unul, amanandu-si intrunirea cu aproximativ o luna, doar, doar se vor mai potoli apele. Iar raspunsul mult asteptat a fost unul rusinos pentru autoritatile teologice din care este alcatuit sinodul, slugarnic fata de politicianismul urator de Dumnezeu si de popor, slugarnic fata de legile europene in vigoare si impotriva Sfintei Traditii a Bisericii. Mai mult, declaratiile purtatorului de cuvant sinodal au frizat penibilul in incercarea de a ridiculiza temerile oamenilor. E greu sa dai cu piciorul in tepusa… (v. Fapte 9:5).

Cum a fost posibil un astfel de raspuns? Ca si in rusinosul caz Corneanu, raspunsul Patriarhiei a fost inclus „la pachet” intre hotararile unei comisii sinodale, pe care ierarhii le-au votat fara dreptul discutarii lor in plen. Din acest punct de vedere este mai multa deschidere catre adevar in institutiile politicianiste ale statului decat in sanul BOR. Totusi, dandu-si seama de eroarea comisa, cativa ierarhi au tinut sa-si exprime public dezaprobarea fata de hotararea sinodala si sprijinul lor fata de initiativa Parintelui Justin.

Tensiunea la nivelul poporului s-a concretizat in cateva actiuni de strada in Bucuresti si Brasov, prin contestarea in justitie a legilor care prevad introducerea cipurilor RFID in toate actele de identitate romanesti, prin strangerea de semnaturi impotriva acestor acte, si prin organizarea unor masuri informative la nivelul intregii tari.

Actiunile de strada intr-o Romanie, in care singurul lucru de care s-ar putea teme politicienii ar fi o insurectie generala sau vreun razboi, nu au avut decat un rol simbolic. La aceste actiuni au participat cateva mii de oameni, si multa lume a semnat impotriva legilor promovate de guvern[1] si a depus semnaturile la secretariatul guvernului; intrucat nimeni nu s-a sesizat de aceste mii de semnaturi, credem ca de multa vreme ele au ajuns la cos.

Un alt lucru regretabil a fost amestecul yoghinilor de la mult hulita MISA in aceste actiuni, in numele invataturii lor despre noua ordine mondiala si a interesului lor de cetateni ai statului, lozincile si atitudinile lor frizand de multe ori penibilul, virulenta unora dintre ele fiind cu totul straina de crestinism. La aceasta a contribuit si teroarea indusa de Patriarhie in parohiile capitalei, ce a facut ca numai cativa preoti sa se implice personal ori sa-si trimita enoriasii la aceste actiuni. Mass-media a avut grija sa ridiculizeze primele mitinguri si marsuri de strada, celelalte fiind pur si simplu ignorate.

Putem spune, fara sa gresim, ca organizarea acestor actiuni de strada a avut o singura consecinta: A evidentiat prapastia dintre mediul politic si administratia BOR, pe de o parte, si poporul credincios si duhovnicii sai, pe de alta parte. Moartea sufleteasca a primilor nu a facut decat sa straluceasca viata si ravna pentru Adevar a celorlalti.

actiuni in justitie

Actiunile in justitie impotriva noilor legi antiumane si antihristice s-au soldat pana azi cu cateva esecuri. In 11 Februarie a.c., avocatul Mihai Rapcea, in numele organizatiilor Civic Media si „Adevar si Dreptate”, si a peste 5000 de cereri de interventie din intreaga tara, a intentat, la Curtea de Apel Bucuresti, o actiune in justitie impotriva HG 1566/2008, sub numarul de dosar 543/2/2009. Actiunea a fost respinsa in 18 Februarie a.c., ca fiind „neintemeiata”.

O confederatie de organizatii crestine, Forumul Ortodox Roman, a adresat Directiei Pasapoarte a Ministerului Administratiei si Internelor o lista de intrebari, cu oarecare tam-tam pe blogurile unora din membrii sai. M.A.I. a raspuns in 24 Februarie a.c., oferind temeiurile legale in baza carora se introduc noile pasapoarte, lasand in aer orice raspuns la orice alt tip de act[2]. S-a zvonit ca aceeasi organizatie va intenta si o actiune in justitie, dar nu s-a mai auzit niciodata de vreo astfel de actiune.

In data de 16 Septembrie a.c., avocatul Mihai Rapcea si-a dus dosarul 543/2/2009 la inalta Curte de Casatie si Justitie, dosar la care a mai adaugat inca 11.000 de cereri de interventie in cauza, in total 16.000. Din cauza grevei magistratilor, procesul a fost amanat.

Care este situatia, din punct de vedere juridic? In anul 2008 Guvernul Tariceanu si Parlamentul au elaborat o serie de legi, hotarari de guvern si ordonante de urgenta prin care se incalca flagrant multe drepturi elementare (prevazute de Constitutie!) si prin care, cel putin legislativ, Romania este transformata intr-un stat politienesc. Situatia in sine a mai cunoscut un precedent asemanator, acela de dupa bolsevizarea Romaniei, urmata de sute de mii de arestari si de intemnitarea si exterminarea elitelor morale, intelectuale si duhovnicesti ale Romaniei.

Practic, in ceea ce priveste masurile legale care introduc noul stat politienesc si antihristic in Romania[3], oricine din aceasta tara, persoana fizica sau juridica, le poate contesta in justitie. Studierea lor atenta va gasi suficiente hibe, pe langa cele mentionate de noi, pentru a le declara ilegale.

dezbateri parlamentare

Cu binecuvantarea Parintelui Justin, autorul randurilor de fata a participat personal la dezbaterile parlamentare privitoare la introducerea pasapoartelor electronice in Romania. In 16 Martie am asistat la sedinta Senatului, in care OUG 207/2008 a obtinut 58 din voturi pentru, 22 impotriva si 9 abtineri, adica 65% din 66% voturi necesare promulgarii. S-a gasit un artificiu ne-constitutional, numit aprobare tacita, si legea a fost impinsa mai departe, spre Camera Deputatilor (CD).

Aici, Comisia pentru Drepturile Omului (CDO) a organizat pe 2 Aprilie o dezbatere publica pe tema pasapoartelor biometrice. Au participat atat parlamentari, cat si jurnalisti dornici sa afle punctele de vedere ale celor implicati in discutiile ce au urmat apelului Parintelui Justin. Aceasta a fost singura dezbatere publica pe tema noilor acte electronice. Dintre vorbitori s-a putut evidentia reprezentantul Patriarhiei, a carui pozitie a fost aceea de gasire a unei solutii care sa respecte legislatia europeana, fara sa aminteasca de Canoanele Bisericii care interzic crestinilor ortodocsi, de orice rang ar fi ei, sa subordoneze Biserica lui Hristos oricaror interese lumesti. Dezbaterea de la Camera Deputatilor s-a soldat cu includerea unor amendamente la OUG 207/2008. Ordinea legala prevedea discutarea ordonantei in comisiile de al caror resort tine legea, apoi votarea in plen. S-au comis, insa, cateva ilegalitati.

Prima a fost neluarea in seama a  hotararii Comisiei Juridice a CD, care a respins OUG 207. A doua ilegalitate a fost aceea ca CDO nu si-a pus niciodata semnatura pe aceasta lege. A treia a fost ca aprobarea primita de la Comisia de Aparare si Comisia de Politica Externa a fost ilegala, intrunirea acestor comisii fiind lipsita de cvorum. In cele din urma, pe 23 Iunie a.c. Camera Deputatilor a aprobat legea 264/2009 pentru modificarea OUG 207/2008, cu 206 voturi pentru, 13 impotriva si 13 abtineri. Legea prevede ca cei ce nu doresc pasaport electronic pot obtine un pasaport simplu, fara cip, valabil 12 luni.

semnaturi anti-cip

Pe langa prezenta in Parlament, inca din luna Ianuarie au inceput sa se stranga semnaturi in sprijinul apelului Parintelui Justin, si impotriva noilor acte electronice. Campania de strangere de semnaturi a avut cateva etape. Inital am primit la manastire semnaturi pe orice tip de formular care preciza sustinerea apelului din 14 Ianuarie, socotindu-le pur simbolice, asteptand momentul potrivit pentru a le folosi. De aceea le-am si luat cu noi la Parlament, poate cineva le va baga in seama. Din momentul in care am observat uriasa indolenta a clasei politice contemporane, am luat hotararea de a crea un singur tip de formular, prin care sa cerem Presedintiei Romaniei organizarea unui Referendum pe tema actelor si supravegherii electronice. Stiam ca Presedintele Basescu a declarat Luni, 9 Martie, in cadrul unei emisiuni televizate, ca el isi va face pasaport biometric; mai mult, a promulgat toate masurile referitoare la cartile de identitate electronice si la pasapoarte. Cu toate acestea, am cerut, in numele sutelor de mii de oameni care ne trimsesera semnaturi, dreptul la opinie intr-o tara in care nimanui nu ii pasa de noi. Apropiindu-se alegerile prezidentiale, am luat hotararea sa depunem semnaturile stranse, iar prin petitia 18720/17 Septembrie 2009 am cerut organizarea unui Referendum in ziua alegerilor prezidentiale, cerand libertate si adevar.

sprijin si piedici in campanie

Nu putem sa nu multumim tuturor celor care au fost cu sufletul alaturi de noi in aceasta campanie. De la cazurile crestinilor sufletisti care au strans semnaturi pe strazile oraselor sau la intrarea in biserici si manastiri, sau chiar in magazine (la casa de marcat fiind intrebat cumparatorul daca nu vrea sa semneze impotriva cipurilor), pana la familii din felurite localitati care au facut rost de un formular pe care l-au semnat toti cei din casa, romanii au dat dovada unei mari credinte ca prin gestul lor de marturisire Dumnezeu va randui ca legile politicienilor anti-crestini sa isi gaseasca singura destinatie posibila: La cosul de gunoi al istoriei!

A mai existat o campanie care nu se va opri nicidecum la demersurile actuale, aceea de informare a populatiei. In intreaga tara oameni cu suflet mare au creat, tiparit si distribuit, de cele mai multe ori gratuit, materiale informative lamuritoare pe tema actelor electronice. Chiar si in Parlament, toti deputatii si senatorii au primit personal astfel de materiale, pentru a vota in cunostinta de cauza. Fluturasi, stickere, pliante, brosuri, CD-uri si DVD-uri cu filme, si chiar carti au fost distribuite de la un capat la altul al Romaniei. Am avut bucuria sa observam prin magazinele de carti bisericesti nu mai putin de 5–6 titluri de carti privitoare la actele electronice.

Cartea scoasa in luna Mai de Manastirea Petru Voda si de Fundatia Civic Media, „Dictatura biometrica”, care analizeaza problema actelor electronice din punct de vedere legal, civic, medical si teologic, s-a vandut deja in foarte multe mii de exemplare in toata tara.

La initiativa crestinilor si cu participarea multor duhovnici, monahi de la manastirea noastra sau din alte manastiri, specialisti in noile tehnologii, juristi, fosti detinuti politici, medici, ziaristi, etc., in mai multe orase ale tarii[4] au avut loc, incepand cu luna Februarie, conferinte pe tema cipurilor si a vremilor pe care le parcurgem. Principalul mesaj a fost ca auditorii (care de cele mai multe ori au umplut pana la refuz salile) sa-si inteleaga rolul de marturisitori si apostoli, si de a transmite mai departe celor cunoscuti invataturile Sfintei Biserici cu privire la noile tehnologii de identificare si urmarire, si solutiile existente pentru oprirea acestora.

Trebuie, totusi, sa recunoastem ca au fost si multe greseli. Lipsa noastra de experienta in purtarea unei campanii a fost vizibila cu ochiul liber. Au fost si multe erori de coordonare si de comunicare. Multe s-ar fi putut surmonta prin stabilirea unui centru de comanda in capitala tarii, insa implicarea noastra, ca monahi (implicare care cerea sa nu parasim manastirea si nici genul de razboaie duhovnicesti pe care il dadusem pana atunci), nu a permis acest lucru. Pe de alta parte, nici multi dintre mirenii cu ceva experienta civica nu au fost foarte determinati sa ni se alature. Apatia si nepasarea de la nivelul intregii societati a avut si ea o vina.

Langa acestea s-au adaugat si dezbinarea si tradarile de toate felurile. Pentru pacatele noastre, inca din primele zile de dupa apelul Parintelui Justin au aparut tot felul de critici si de zvonuri intre fratii mincinosi, care au avut ca rezultat multe poticneli si sminteli. De la acestea s-a ajuns ca unii din cei ce ne-au stat alaturi si ne-au sprijinit dupa puteri, la inceput, astazi sa se afle pe pozitii total opuse. Multi „crestini” de debara sau de terasa au ajuns sa-l critice pana si pe Parintele Justin si sa-i dea sfaturi in ce ar avea de facut, sfaturi care au mers pana la a-i recomanda sa se descotoroseasca de calugarii si maicile care s-au implicat zi de zi in aceasta campanie.

In 22 Ianuarie conducatorii Asociatiei Ziaristilor si Editorilor Crestini ne-au chemat la o dezbatere publica, si, neatingandu-si scopul compromiterii noastre, au ajuns ei singuri sa declare ca se impune desfiintarea singurei asociatii a ziaristilor crestini din Romania. Mireni care credeam ca ne vor fi alaturi (si care isi facusera un obicei din a vorbi despre Parintele Justin si manastirea sa) au amutit cu totul dupa 14 Ianuarie iar unii dintre ei chiar s-au pornit intr-o campanie fatisa de defaimare a noastra. Altii, preoti profesori de teologie, in loc sa lamureasca, conform invataturii ortodoxe, probleme teologice clare pe care le-am pus in discutie inca de la inceput, s-au grabit sa defaime public intai pe Parintele Justin si pe calugarii sai, iar apoi pe toti mirenii care au ascultat de glasul batranului duhovnic si de al constiintei lor. Chiar si unii arhierei au tinut sa se lepede in public de apelul Parintelui Justin, altii necrezand nici pana astazi ca parintele ar fi autorul apelului din 14 Ianuarie si ignorand cu totul sprijinul duhovnicesc si teologic pe care marii duhovnici ai acestei tari i l-au acordat Parintelui Justin in lupta sa.

controversa teologica

S-a nascut, pe alocuri, si intrebarea: Este sau nu problema cipurilor una teologica? Mintile mai iscoditoare ale unor arhierei, preoti si mireni cu preocupari teologice au pus la indoiala realismul teologic al initiativei Parintelui Justin si intemeierea sa pe Adevar. Dupa ce li s-au oferit argumentele scripturistice si patristice necesare, ei au afirmat ca aceste cipuri nu ar fi cele ce in foarte scurta vreme vor deveni, prin implantare, parte a semnului Fiarei din Apocalipsa 13 si 14. Vina pentru indoielile lor o poarta in primul rand sistemul de invatamant teologic actual, copiat la milimetru dupa cel romano-catolic, care nu pomeneste nimic niciodata ceva despre cartea Apocalipsei. Astfel, se trece sub tacere invatatura Bisericii privitoare la cea de a doua Venire a Domnului, iar ostenelile Sfintilor de ieri si de azi[5] de a nu ramane fara cunostinta implinirii fiecarui cuvant al Scripturii sunt luate in ras. De aici se trage o mare parte din vina rupturii dintre institutia Bisericii Ortodoxe de pretutindeni si madularele ei cele mai vii – mirenii si monahii.

In ce ne priveste, marturisim ca primim toata invatatura Sfintilor Apostoli si Parinti de-Dumnezeu-purtatori ai Bisericii, si ceea ce ei au invatat invatam si noi, iar ceea ce ei au respins, respingem si noi. Daca Pronia Sfintei Treimi va randui ca aceste cipuri sa nu fie parte a semnului fiarei din Apocalipsa si sa nu urmeze acum o implantare a populatiei globului, aceasta va fi doar pentru buna-vointa si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, insa noi ne facem datoria ca, fara de panica si isterie, ci cu durere si iubire de semeni, si cu bucuria comuniunii cu Domnul nostru Iisus Hristos, sa strigam impreuna cu Sfantul Apostol Ioan: „Fiilor, este ceasul cel de apoi; si precum ati auzit ca Antihrist vine, si acum antihristi multi s-au facut; dintru aceasta cunoastem ca este ceasul cel de apoi”(1 In. 2:18).

Greutatile, dar si bucuriile pe care aceasta campanie ni le-a adus ne-au facut sa ne intrebam daca nu cumva s-au apropiat si de noi zilele luptelor impotriva monothelismului si ale celor impotriva iconoclasmului, cand s-a ajuns la nedreapta dar sfanta lupta (vazuta) a unui singur pastrator al Adevarului curat, impotriva vointei politice a unui imperiu si impotriva a sute de episcopi „ascultatori”.

Ramanem pana la capat la intelegerea ca Hristos Adevarul a fost si ramane cel mai prigonit din toata istoria omenirii si Ii multumim ca ne face cinstea de a suferi pentru El.

„Toti cei ce voiesc cu buna credinta a vietui intru Hristos Iisus vor fi prigoniti”(2 Tim. 3:12).

[1] In ordinea fireasca a lucrurilor parlamentarii ar trebui sa faca legi si guvernul sa se ocupe de aplicarea lor. La noi guvernul face legi si parlamentul este doar un apendice al sau.

[2] Iata cum se pot duce in fundaturi initiativele…

[3] Masurile legislative sunt:

1. Legea 28/2008, intrata in vigoare la 21 Ianuarie 2009, stabilea obligatia furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii electronice de a retine timp de 6 luni anumite date generate sau prelucrate. Informatiile colectate puteau fi puse la dispozitia autoritatilor competente in scopul utilizarii in cadrul activitatilor de cercetare, descoperire si urmarire a infractiunilor grave, aplicandu-se doar datelor de trafic si de localizare a persoanelor fizice si juridice, pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului inregistrat. Mai multe organizatii neguvernamentale, printre care si Asociatia ProDemocratia,  APADOR-CH si Centrul de Resurse Juridice au solicitat Avocatului Poporului, printr-o scrisoare din 5 Februarie 2009, sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la limitarea drepturilor constitutionale ale cetatenilor adusa de Legea 298/2008. Guvernul a adoptat, Miercuri, 25 Februarie a.c., un memorandum de amanare a aplicarii prevederilor acestei legi pana la data de 31 Decembrie 2009.
2. Noile permisele auto s-au introdus ilegal in Romania, printr-un ordin al M.A.I.[3] care invoca Directiva 126/2006 a UE. Aceasta directiva legifereaza un singur tip de carnet de conducere pentru toate tarile Uniunii Europene, permis auto prevazut cu cip electronic de tip RFID, care sa stocheze informatiile despre conducatorul auto, despre starea sanatatii sale, despre automobil, etc. Cativa comisari ai MAI au precizat, in interventii televizate, ca noile permise contin cip. Altii au revenit, dupa aceea, si au negat existenta cipului in noile permise auto. Un lucru este, totusi, limpede. Romania nu este gubernie a UE, iar reglementarile Parlamentului European nu pot fi aplicate in aceasta tara fara sa treaca prin Parlamentul Romaniei. Asadar, eliberarea noilor permise auto, incepand cu Noiembrie 2008, este ilegala!
3. OUG 184/2008 prevede existenta unei noi carti de identitate personala (buletinul de identitate electronic), prevazute cu cip de tip RFID[3]. Acest act de identitate obligatoriu pentru toti cetatenii romani va fi introdus, conform legii, de la 1 Ianuarie 2011. OUG 184 a trecut prin parlament in cea mai mare graba, fara discutii, fara interpelari, ba chiar fara vot. Atat la Senat, cat si la Camera Deputatilor, aprobarea sa s-a facut prin „defectarea” masinilor de vot electronic si votul prin ridicarea mainilor. in 12 Februarie aceasta lege a trecut prin Senatul Romaniei cu 63 de voturi pentru si 2 voturi impotriva, iar la Camera Deputatilor s-a aprobat cu 173 de voturi pentru si 2 impotriva, care au insistat, la pauza, sa se inscrie ca ei au votat impotriva. Cinste parlamentarilor care s-au opus, si vai noua, cetatenilor de rand!… Aceasta lege este una din cele mai abominabile masuri luate vreodata, pentru ca pune in pericol siguranta tuturor cetatenilor tarii in caz de razboi. Gaura de sarpe nu va mai fi nicidecum un adapost unde cineva sa se ascunda. Cititoarele RFID vor identifica cu precizie pe cei care vor face greseala sa plece oriunde cu cartea de identitate. Ar fi, intai de toate, de competenta Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) sa declare OUG 184/2008 nula si neavenita.
4. OUG 207/2008 (si OUG 94/2008, impreuna cu HG 1566/2008 si OUG 87/2009) stabilesc introducerea pasaportul electronic pentru cetatenii romani. Aceste masuri au fost cele mai dezbatute in presa si in parlament, lasand-o pe cea de mai sus, OUG 184/2008, intr-un oarecare anonimat, cu toate ca era cu mult mai importanta. Noile legi ale pasapoartele electronice prevad, destul de ambiguu (HG 1566/2008), ca acestea sa contina „datele de identitate ale titularului (numele, prenumele, data si locul nasterii), autoritatea emitenta, data eliberarii pasaportului, data expirarii pasaportului, codul numeric personal — C.N.P., sex, cetatenia, fotografia titularului gravata laser si fotografia in umbra realizata prin perforatie cu laser, numarul pasaportului, semnatura titularului, datele informatizate citibile optic (MRZ), mediul de stocare electronica a datelor biometrice ale persoanei”. S-ar putea intelege, din formularea HG 1566/2008, ca acest MRZ este si mediul de stocare electronica a datelor biometrice ale persoanei, el fiind un suport asemanator CD-urilor sau DVD-urilor, pe care datele sunt inscrise o data pentru totdeauna. Sigur, cel mai probabil este sa nu fie asa, ci „mediul de stocare electronica a datelor biometrice ale persoanei” sa fie un lucru separat; dar de unde rezulta ca acesta trebuie sa fie un cip RFID, asa cum am vazut in mostrele eliberate de Directia Pasapoarte? Acesta ar fi un temei suficient pentru ca, pe langa argumentele privitoare la ingradirea libertatilor prevazute de Constitutie, oricine contesta in justitie aceste norme legislative privitoare la pasapoarte sa castige procesul. Pe langa aceasta hiba de exprimare mai sunt si altele despre care vom vorbi mai jos. Mai trebuie stiut ca pasapoarte biometrice s-au eliberat intre 30 Ianuarie si 20 Mai 2009 „cu titlu experimental” in judetul Ilfov. Ca urmare, Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal obtine de la Parlament oprirea eliberarii pasapoartelor electronice biometrice, motivand ca „Pana la data de l0 aprilie 2009 nu a fost emis un act normativ care sa reglementeze aceste proceduri si in cazul documentelor electronice.” si amendeaza Directia Pasapoartelor cu 10.000 RON. Presa[3] s-a grabit sa anunte ca noile pasapoarte electronice vor fi eliberate incepand cu 15 Septembrie 2009 in judetul Arges, insa realitatea este ca, in urma unor decizii interne, acestea nu se elibereaza nicaieri in tara la data scrierii acestui material.
5. HG 55/2009, privind dispozitivele medicale implantabile active, care legifereaza si implantarea cipurilor RFID, nu a fost inca atacata in justitie, desi avocatul Mihai Rapcea a anuntat ca va incepe aceste demersuri daca ea va trece prin Parlament.
6. Un oarecare succes s-a obtinut prin decizia din 16 Iunie 2009 a Curtii Constitutionale, care a declarat neconstitutionala OUG 149/2007 privind plata salariilor pe card a bugetarilor, acestia avand dreptul sa solicite eliberarea salariului in orice alta forma (numerar, cec, etc). Aceasta decizie a ramas pana astazi anonima, nepublicata de mass-media din tara.

[4] Ploiesti, Brasov, Cluj, Bucuresti, Dej, Zalau, Iasi, Turnu Severin, Timisoara, Arad, Botosani, Suceava, Bacau, Constanta, Ramnicu Sarat, Focsani, Bistrita, Onesti

[5] De la Sfintii Parinti Irineu de Lugdunum si Ippolit Romanul (sec. 2. d.Hr.) pana la contemporanii nostri Paisie Aghioritul, Petroniu Tanase, Ioanichie Balan, Adrian Fageteanu, Arsenie Papacioc, Justin Parvu, Rafail Noica, mai toti Parintii cei insulfati de Duhul Sfant au vorbit si au scris despre semnele sfarsitului acestei lumi.

Cititi si

1. Mesaj al Parintelui Justin catre semnatarii tabelelor anti-cip

Cititi si

1. A aparut Atitudini nr. 6
2. A aparut Atitudini nr. 7

Daca se va organiza REFERENDUM, noi nu putem sti, dar al nostru este a ne ruga. Mai putem face si urmatorul lucru: sa-i scriem presedintelui motivatia noastra contra cipurilor. Urmariti spot-ul video de mai jos pentru mai multe detalii:

Cititi si

1. Comunicat de presa (cu privire la REFERENDUM)
2. Comunicat al Parintelui Justin catre Traian Basescu pentru organizarea unui REFERENDUM

Cititi si

1. Comunicat al Parintelui Justin catre Traian Basescu pentru organizarea unui REFERENDUM
2. APELUL Parintelui Justin Parvu din 14 ianuarie 2009
3. Parintele Justin: Intreaga crestinatate este rastignita pe cruce

Comunicat de presa

Va informam ca in urma apelului Parintelui Arhimandrit Iustin Pirvu de la Manastirea Petru Voda — Neamt din 14 Ianuarie a.c. s-a initiat o campanie de informare a opiniei publice romanesti despre pericolele multiple ale noilor masuri legislative care introduc in Romania controlul electronic al populatiei. OUG 184/2008, 207/2008, 55/2009, Legea 298/2008 si adoptarea ilegala a directivei UE 126/2006 de catre M.A.I., prin introducerea supravegherii electronice generale si crearea cadrului legislativ pentru incalcarea unor drepturi fundamentale ale omului, incalca flagrant mai multe articole din Constitutia Romaniei, mai multe norme de drept intern si international, si nu in ultimul rind aduc atingere constiintei religioase a poporului roman, crestin de 2000 de ani.

Incepind cu luna Ianuarie, s-a initiat o serie de conferinte in majoritatea oraselor mari ale tarii, s-au publicat o serie de articole in mai multe publicatii romanesti si internationale, s-a tiparit cartea “Dictatura biometrica” (ce cuprinde abordarea problematicii controlului electronic din punct de vedere juridic, civic, medical, electronic si religios), s-au realizat mai multe emisiuni de televiziune si radio.

La votul pe care elvetienii l-au exprimat prin referendum in ziua de 17 Mai 2009 cu privire la introducerea in Elvetia a pasapoartelor electronice reprezentantul nostru a fost prezent in cantoanele Zürich si San Galen si a luat legatura cu liderii miscarii anti-cip din Elvetia (populatia a spus DA cu doar 50,14%, la o diferenta de 5000 de voturi fata de cei ce au spus NU; pentru prima data in istoria de 800 de ani a democratiei elvetiene se propune revotarea unei legi).

Reprezentantii manastirii si ai mai multor organizatii civice non-guvernamentale au fost prezenti atit la dezbaterile, cit si la votul din cele doua camere ale Parlamentului asupra masurilor legislative mentionate mai sus. In fata indolentei si insensibilitatii mediilor politice romanesti la nevoia de libertate si de adevar a cetateanului de rind, s-a initiat stringerea de semnaturi de la populatie, propunindu-se organizarea unui referendum pentru abrogarea acestor masuri legislative.

Cele aproape 1.000.000 de semnaturi strinse au fost puse ieri, 17 Septembrie, la dispozitia Presedintelui Traian Basescu, prin intimpinarea oficiala facuta de manastire, inregistrata sub numarul 18.720 la Registratura Generala a Administratiei Prezidentiale, intimpinare prin care se cere institutiei prezidentiale organizarea unui Referendum national in problema actelor si a supravegherii electronice, institutia prezidentiala fiind singura in masura sa il organizeze.

Daca avem in vedere ca intregul sistem de putere politic care conduce azi Romania s-a instalat prin votul a mai putin de trei milioane de votanti, credem ca este relevant faptul ca la Apelul unui singur parinte duhovnicesc s-au asociat prin semnatura olografa aproape un milion de Romani, in doar sase luni de strangere de semnaturi la Manastirea Petru Voda.

Nu credem ca vointa atator oameni poate fi ignorata de vreun om politic, cu atat mai putin de Presedintele Romaniei, al tuturor Romanilor.

Intrucat noua ne lipsesc mijloacele materiale si legale pentru a intreba TOTI cetatenii Romaniei, facem apel la Presedintele Traian Basescu sa intrebe intreaga natiune daca vrea sau nu acte si supraveghere electronica.

Riscurile utilizarii noilor tipuri de acte au fost documentate de numeroase foruri stiintifice, iar aspectele etice ale utilizarii extinse a supravegherii electronice plaseaza deja aceasta dezbatere intr-o zona ce priveste reevaluarea bazelor democratice ale statului.

Nu credem ca Romania se afla in acest moment in punctul in care sa suporte o astfel de dezbatere, iar amintirea vechiului sistem comunist, sustinut prin aparatul de supraveghere si control al Securitatii, este inca suficient de vie incat sa ne determine sa fim cel putin suspiciosi, mai ales ca cei care ar urma sa implementeze sistemele de supraveghere si control total al populatiei sunt, cu totii, fie fosti membri, fie apropiati ai Aparatului mentionat.

Dumnezeu sa il lumineze pe Presedintele nostru!

Cititi si

1. Comunicat al Parintelui Justin catre Traian Basescu pentru organizarea unui REFERENDUM
2. APELUL Parintelui Justin Parvu din 14 ianuarie 2009
3. Scrisoarea de raspuns a Presedintelui la solicitarea de a organiza REFERENDUM