Sa ne traiti cat mai mult Parinte Iustin, sunteti stalp, in tara noastra ortodoxa!

Cu toată dragostea voiesc să transmit Părintelui Iustin câteva versuri, alături de gândurile mele bune.
La mulţi ani !

o fiică duhovnicească din Brăila

AIUD

Părintelui Iustin Pârvu
şi celor dimpreună Mărturisitori

Sub greul giulgi al vremii, nepomenire laşă,
zac umbre zdrenţuite în glod încătuşate.
Din seve, spre lumină, martirii cresc sub coajă,
strujite adevăruri, istorii destrupate….

În zori plăpânzi cenuşa, ca macii înfloreşte
şi spart e osul care, toacă a liturghie.
Din temniţe flămânde păşesc spre sinaxare,
acei ce numai Domnul, îi numără şi-i ştie.

Prin iezerele caznei de plumb străbat utrenii,
icosuri din ciocane, din sfredel şi din daltă,
urcă până la ceruri, adeverite crezuri
,,de-a fi”. Până la capăt, în lumea cealaltă.

Satrapi de-acelaşi sânge au inventat durerea,
piroane lungi de foame, de frig, de umilinţă
străpung în aripi îngeri, cruci vii fără de nume,
ce duc pe umeri neamul, cu dreaptă socotinţă.

Din cleştele mâniei, au mai scăpat seminţe,
să odrăslească spice, doar printre spini. Iubirea.
Ascunse-n ridul stâncii, duhovnicesc aevea
şi ctitoresc altare, precum le-a fost menirea.

Ticăloşite vremuri, ce nu mai vor apune,
din profeţii de beznă, stau azi să se-mplinească.
Credinţa poartă lanţuri, iar ruga e beteagă,
când adevarul tace, prind pietre să vorbească.