Când noaptea mă prindea de caraulă,
Însângerat de-al dorurilor șir,
Iisus venea la mine în celulă,
Adus de mucenicul Radu Gyr[1]

„Dacă Iisus a spus că oricine întoarce pe cineva în numele Lui de pe o cale greşită, Apostol se va numi, oare cum se va numi Radu Gyr care a scos atâtea suflete din disperare? De câte ori trebuie să se numească Apostol numai pentru acest fapt? Pentru că el a ajutat „n” număr („n” înseamnă infinitul în fond, un număr de necuprins cu imaginația). Un număr de necuprins de deținuți au aflat în poezia „Iisus în celulă” posibilitatea de a-şi găsi în palme urmele cuielor Lui. Oare puțin lucru este acesta?”(Aspazia Oțel Petrescu).

Copilăria

Radu Gyr, pe adevăratul său nume, Radu Ştefan Demetrescu, s-a născut la 2 martie 1905, la poalele Gruiului din Câmpulung Muscel, de unde şi pseudonimul literar Gyr, prin derivație. Aceasta s-a făcut astfel: „g”-ul a rămas la început, „r”-ul s-a dus la sfârşit, iar „y”-ul este de fapt un semn care reprezintă contopirea „i”-ului cu „u”-ul, formând acest diftong ce se pronunță „gir”.

Radu Gyr descinde dintr-o familie de intelectuali, fiind fiu al renumitul actor Ştefan Coco Demitrescu şi al Eugeniei Gherghel, muziciană provenită dintr-o veche familie botăşăneană, cu origini germane. La vârsta de 3 ani Radu se va muta împreună cu părinții săi în oraşul Craiova, unde tatăl său lucra la Teatrul Național al oraşului. Micul Radu primeşte o aleasă educație culturală, însuşindu-şi cultura germană de la mama sa, cât şi talentul muzical. Despre mama sa, Radu Gyr consemna în memoriile sale: „inteligentă, spirituală şi îndrăgostită de tot ce este artă, mama a fost cel mai bun sfetnic al artei tatălui meu, repetând cu el acasă rolurile lui, sugerându-i tonul şi gesturile personajelor pe care urma să le interpreteze pe scenă. În acelaşi timp, ea mi-a trezit şi stimulat dragostea pentru poveşti şi poezie”. Crescând în şoaptele basmelor mamei şi dinamismul pieselor de teatru ale tatălui, micul Radu îşi formează propriul orizont literar, din care începe să compună, oferind celor dragi câte o mică epigramă. Începe să scrie versuri la vârsta de 10 ani, dedicând profesorilor săi epigrame. Copilăria sa, Gyr şi-o descrie astfel: „Am fost un copil blând şi iubitor, deloc zburdalnic, puțin cam încăpățânat, timid şi dispus către visătorie. Temperamentul meu, dovedindu-se integral mai târziu, a păstrat din trăsăturile sufleteşti ale copilului de odinioară sfiiciunea şi înclinația spre reverie”. Continue Reading »

Pământul, izvoarele şi apele strigă împotriva nesimțirii noastre

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 30 martie 2012

- Părinte, cum vă explicați faptul că încă mai sunt azi duhovnici, preoți care susțin că nu cunosc problema cipurilor şi ca atare nu găsesc răspunsul potrivit pentru ucenicii lor? Sub pretextul că nu e treaba lor să cerceteze ce conțin aceste cipuri dau un răspuns evaziv celor ce îi întreabă cum să procedeze cu aceste acte biometrice.

- Dragii mei, ieşim de pildă la păscut cu o turmă de oi. Turma aceasta de oi e dirijată de cineva. De cine? De cioban. Cine este păstorul cel bun în viața noastră? E preotul. Preoții, păstorii, de la mic, la mare, duc această răspundere a mântuirii turmei. În ce constă această răspundere? În propovăduirea adevărului, căci fără adevăr nu există viață: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viața” „spune Mântuitorul. El e cel care continuă această propovăduire a Adevărului: preotul. Dar dacă preotul, încă din seminar, apoi în facultate, excelează mai mult în arta fotbalului decât în arta Scripturii, ce să mai ceri de la astfel de preoți? Cum să conştientizeze ei că asistăm la o satanizare a lumii prin implantarea acestor cipuri? Şi, în afară de asta, sunt şi oameni, Dumnezeu să ne ierte, interesați. Le place să fie audiați de public în conferințe şi din slavă deşartă tac şi fac pe plac mulțimii. Nu vedeți că ei (conducătorii) vin cu o melodie aşa de plăcută pentru noi, creştinii, încât să primim cipul ca pe o mare realizare utilă umanității?
Au început de la animale „cipuri în urechi, le-au pus pecețile acestea, nişte clame agățate de urechea animalului. M-am gândit îndată: dacă cipul acesta e aşezat la vaca asta care dă laptele din care mâine se hrănesc copiii de toate vârstele, bătrânii, oamenii, nu cumva drăcovenia asta are efect şi asupra hranei, a circulației sângelui, prin laptele, pe care apoi îl mănâncă omul? Apoi au evoluat cu cipul la om şi au zis că trebuie să aibă copilul mic cip ca nu cumva să fie furat „Aşa că îi pui cip acolo şi îl găseşti îndată. Şi astfel, ani la rândul, obişnuiesc poporul cu aceste cipuri care au, chipurile, efecte benefice. Ei bine, toate drăcoveniile acestea au cu totul un alt scop. În niciun caz unul bun. Pentru că noi am trăit de atâtea amar de veacuri pe aici şi n-am avut nevoie de cipuri. A trebuit să apară aceşti tovarăşi gentili care au grijă să nu ne pierdem şi să ne ofere ei această pază. De ce păzesc populația prin cipuri şi nu vin să vadă unde sunt tinerii noştri care au plecat de la casele lor din țară şi s-au dus argați în Occident? Unde sunt aceşti tovarăşi care să poarte de grijă de nenorociții copii care sunt aruncați pe străzile oraşului şi stau în tuneluri şi sub poduri şi dorm acolo, săracii, fără adăpost? Iar ca să înfiezi un copil din acesta amărât, e atâta lege şi atâtea rânduieli încât trebuie să faci un proces de trei, patru ani să-l poți avea în brațele tale.
Dar nu cipurile vin în ajutorul nostru. Acolo vine satana să ajute, pentru că omul acesta devine o cifră, un număr. A transferat cifra aceasta în satanizarea lui. I-l pui pe frunte, i-l pui pe mână, i-l pui unde vrei şi unde nu vrei. Oare de asta are nevoie țara noastră? Noi avem de format caractere, avem de făcut educație spirituală pentru a realiza omul liniştii, omul păcii, al dragostei, al unității, omul bunătății, pentru a avea o societate sănătoasă bazată pe jertfă şi dăruirea creştină. Cu cipurile nu realizăm nimic decât să ne îmbolnăvim şi noi. Pentru că ei prin cipuri nu te stăpânesc ca pe animal, ci urmăresc să îți stăpânească ființa, ca spirit, ca suflet. Te perverteşte încât nu mai gândeşti. E ca şi cum cineva te-ar pune la curent electric, te aşezi pe scaun şi te aruncă de vreo trei, patru ori în sus şi în jos şi în felul acesta devii un om care ți-ai pierdut şi memorie şi cap; nu mai ai nimic.
În 1949 -1950 era o metodă venită din Răsărit, folosită la anchetele care se făceau în puşcării, căl punea pe scaunul electric pe deținut şi acolo te trezeai că începeai fără să vrei să declari pe placul lor. Omul devenea o epavă, o cârpă care nu mai gândea, rob al unor atei comunişti. Acesta este scopul cipului: desființarea gândirii omului în profunzime, să devină fără Dumnezeu, fără Hristos, adică omul satanizat. Un lucru trebuie judecat după scopul pentru care este creat. Acest cip nu este rău în sine, dar este creat spre a fi implantat în corpul uman, spre satanizarea omului. După scopul pentru care a fost creat, acest cip este demonic. Continue Reading »

CUPRINS

Viața Sfântului Nicolae Velimirovici
Mărturie despre mireasma moaștelor Sfântului Nicolae Velimirovici de Daniil Eșanu
Nu mai este binecuvântarea lui Dumnezeu peste lucrul oamenilor Interviu cu Părintele Justin Pârvu
Despre dictatura politică și eclezială pr. prof. Mihai Valică
PAPISMUL NU ESTE BISERICĂ, NU ESTE NICI BISERICA ROMANO-CATOLICĂ mitropolitul Serafim de Pireu
DESPRE CREŞTINISMUL DE ACUM O MIE DE ANI (I) de Emilia Corbu
Războiului total al Neoimperialismului mondial împotriva suveranităților naționale de Conf. univ. dr. G.D.Iscru
ATROCITĂŢILE BARBARE COMISE DE UNGURI ASUPRA ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA de Prof. Dr. Mihai Fătu
„Moaștele sfinților închisorilor vorbesc mai mult decât orice discurs” de Danion Vasile
DESPRE ANIHILAREA ŞI ASASINAREA LUI MIHAI EMINESCU de Prof.univ.dr. Aurel V. David
Valeriu Gafencu „Un Tânăr cu suflet frumos de Prof. Marc Mihaela Emilia
De ce bei? de Ciprian Voicilă
TELEVIZIUNEA -PÂINEA” NOASTRĂ CEA DE TOATĂ ZIUA? de Lt. Col. (r.) N.M. Popescu
Dr. Ernst Krebs despre o metodă simplă și naturală de vindecare a cancerului
DESPRE HOMEOPATIE (II) de Ioan Vlăducă

Pentru comenzi accesati sectiunea Comenzi de pe acest site.

Pret: 8 RON

Părintele Atanasie Ştefănescu: Oameni şi fapte din vatra Aiudului

Sunt Alexandru Ştefănescu, actualmente monahul Atanasie de la mănăstirea Petru Vodă. Numele meu de „copertă” este Sandu Lăutaru, „Corăbieru”, pentru că sunt din Corabia. Vreau să consemnăm nişte elemente despre care n-au vorbit alții. Avem cel puțin 250 de titluri de carte despre viața concentraționară, cel puțin câteva zeci de periodice în care se descriu aceste lucruri. Aproape toți fac sociologie: date, evenimente, activitate; nu descriu procese interioare. Eu vreau să spun de aceste procese interioare. N-am talent, n-am stil, n-am nimic „dar am o infor­mație bogată şi vorbesc de lucruri despre care n-au vorbit alții. Ofer acum o câtime din ceea ce am de spus. Dar aceste câtimi, legate, pot să formeze un tot, să exprime ideea despre care vorbesc.

Vedeți, obsesia este boală psihică catalogată. Şi nebunia este tot boală psihică. Dar aşa cum există nebunii sublime pentru Hristos şi pentru Cruce, există şi obsesii sublime. Eu am ase­menea obsesii: o să ziceți că sunt nebun; treaba dumnea­voastră. Trebuie să mă ascultați ca să vedeți dacă sunt sau nu nebun. Când ai de gând să scrii ceva sau să creezi ceva, o operă orice ar fi, dacă nu pleci de la ideea că ce spui tu n-a spus nimeni până la tine şi nici după tine, n-ai să creezi ceva. Eu o să fac o afirmație: că tot ce am de spus depăşeşte tot ce a spus Homer, care nu se ştie dacă a existat. Eu voi da fapte reale care depăşesc imaginația.

Pret: 5 RON

Ioan Vlăducă – Despre vindecările paranormale

După revoluția din 1989, țara noastră a fost invadată de o mulțime impresionantă de „vindecători” și „călăuzitori spirituali”, adepți ai doctrinelor extrem-orientale.

După două milenii de Ortodoxie, mulți români se întorc la practicile păgâne: acupunctura, ayurveda, homeopatia, radiestezia, clarviziunea, yoga, ezoterism ș.a.
Consecințele acestor doctrine și practici extrem-orientale sunt foarte grave: îndepărtarea de Ortodoxie, posedarea demonică, îmbolnăvirea psihică, destrămarea familiilor.
Necunoașterea învățăturii ortodoxe despre sănătate, boală și vindecare este una dintre cauzele răspândirii practicilor păgâne în teritoriile ortodoxe.

Pentru comenzi, completați formularul de pe pagina de Comenzi.

S-a mutat la Viata cea fără de moarte Părintele nostru cel blând şi bun ca pâinea lui Dumnezeu, pătimitor în temnițele comuniste, Părintele Crăciun Oprea. Dumnezeu să îl odihnească cu sfinții, alături de ceata martirilor şi mărturisitorilor din închisorile comuniste.

Astăzi, 8 aprilie, la praznicul Floriilor, Părintele Oprea Crăciun din satul Cinciş, Hunedoara, a trecut la Domnul,Cel  pe care L-a iubit şi mărturisit cu prețul vieții sale. Chiar dacă răpus de boală şi încleştat de durerile trupului, Părintele nu a încetat până în ultima clipă să îi primească pe ucenicii săi cu voie bună şi zâmbetul pe față, ca şi cum nimic nu ar suferi. Bland si smerit ca mânzul asinei, Părintele parcă a intrat astăzi prin poarta cerească în Ierusalimul cel de sus, purtând inlauntrul sau pe Mantuitorul Iisus Hristos. Osana intru cei de sus, bine sa fie cuvantata intrarea sa in Împaratia Cerurilor. Amin.

Continue Reading »