Parinte, cu durere observam ca Romania nu mai are puterea si valoarea de altadata, pentru ca ea nu face decat sa execute ordinele marilor puteri ce conduc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noastra, atat material cat si spiritual. Credeti ca mai exista o Romanie libera?

Romania azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Romania, de altfel. Realitatea popoarelor nu mai este controlata de ele insele, ci ele sunt conduse de centrul european. Nu se poate vorbi despre o Romanie libera pentru ca guvernul Romaniei este condus de marile puteri care stau ascunse in spatele Uniunii Europene sau al altor uniuni internationale. Democratia nu exista in realitate, ea este numai in aparenta si ne da noua impresia ca suntem liberi. A ramas doar o rezistenta formala a natiunilor, astfel incat sa le mai poti numi Romania, Bulgaria, Serbia. Realitatea este doar in mainile comitetului central care dirijeaza toata viata popoarelor. Este o evidenta inabusire a vointei popoarelor si o tendinta evidenta de amestecare a neamurilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai identitatea ca neam, iar mai apoi identitatea ca om, creatie a lui Dumnezeu. Nu vedeti experimentele americanilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara, ca sa amestece culturile si obiceiurile natale? Pe ei nu ii intereseaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pentru prostimea asta a lumii. Natiunile, la ora actuala, sunt descompuse.

Si cei care nu cred in aceasta falsitate a pacii lor cum sa se opuna?

Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majoritatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infiltreze oamenii lor ca sa le deturneze rostul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvratim si protestam. Noi avem impresia ca Europa are un sistem democratic la baza, dar Europa este tot sovietizata, o Europa sovietica. Este acelasi mare lagar sovietic al Moscovei decat cu alta sapca, iar dincolo, in Occident, avem de-a face cu lagarul capitalismului. In aparenta, intre rusi si americani pare a fi o diferenta politica si economica, dar in spatele lor este un singur stapan, care atunci cand isi va desavarsi puterea asupra tuturor statelor, se va incorona drept conducatorul lumii si nu va fi altul decat marele antihrist. Aceasta putere dirijeaza si controleaza totul pana la pretul unei paini, totul e controlat. De aceea si vor sa puna aceste cipuri electronice, ca sa te controleze si pe tine, nu numai painea pe care o mananci.

Am citit ca unele state europene se opun implementarii cipurilor in actele de identitate. Credeti ca atunci cand tara aceasta va imbratisa toate principiile sistemului antihristic, pentru ca practic noi suntem o tara usor de manevrat, neinsemnata economic, credeti ca e bine sa fugim in alta cetate care sa ne dea posibilitatea sa alegem legea lui Dumnezeu?

Dar unde sa fugi? Este si asta o alta inselatorie de a lor, de a se opune chipurile actelor biometrice, dar pana la urma tot le vor introduce. Sa nu cumva sa fugi de aici de urs si sa dai dincolo de mama ursului. Fac si ei asa, un fel de propaganda ca sa apara ca sunt in viata politica altceva decat sunt de fapt. La ora actuala nu trebuie sa ne mai incredem in niciun sistem politic sau economic. Nu, sa nu ne facem iluzii desarte. Unde sa te duci? Ca tot lagar e peste tot, doar ca pare ca e mai bun, dar e aceeasi amaraciune.

Vedeti aproape un eventual razboi? Continue Reading »

Din cuprins:

Arhimandritul Cleopa Ilie, o candela aprinsa in intuneric, de Ieromonahul Cosma
Adevarata cugetare dogmatica a parintelui Ilie Cleopa si rastalmacirile ecumenistilor – interviu cu parintele Iachint (ucenicul de chilie)
Rugați-va, rugați-va sa nu cadeți in ispita inselarii! (interviu cu Parintele Justin Parvu)
Un episcop marturisitor, martirizat de bolsevici – Eroul martir Ermoghen, Episcop de Tobolsk
Talcuire cutremuratoare la Apocalipsa, de Sf. Ermoghen de Tobolsk
Pericolul monofizismului, de Arhimandrit Justin Parvu
Despre erezia papistaseasca – raspuns la Epistola papei Pius al IX-lea, catre rasariteni
Chemtrails, chimicale si microbi din avion, de Ioan Vladuca
Vai voua, ecumenisti fatarnici!, de Hristu K. Livanos
Monsanto – controversata fabrica de organisme modi ficate genetic, de fratele Teodor
Cine a provocat criza? Cine ne da soluția?, de Saccsiv
Cuvinte pentru viata duhovniceasca, de vorba cu Parintele Oprea Craciun
Predica la duminica sinodului I ecumenic, de Pr. Mihai Andrei Aldea

si altele pe care lasam sa le descoperiti singuri in revista.

un articol de Pr. prof. dr. Mihai Valica

1. Solutia hristica – atitudine duhovniceasca impotriva crizei

Comunicatul de presa al Patriarhiei Romane, referitor la multumirile aduse credinciosilor pentru sustinerea financiara a Bisericilor in constructie[1] arata clar ca principalii contribuabili sunt credinciosii, iar Statul sustine, pe alocuri, cu sume simbolice comparativ cu contributia filantropica proprie a BOR[2] pentru cetatenii acestei tari, precum si prin parteneriatul social-diaconal incheiat cu Statul, conform art. 29 din Constitutie si a Legii nr. 489/2006.

Potrivit legilor in vigoare Biserica Ortodoxa Romana nu se substituie Statului, ci, prin mijloace specifice contribuie la coeziunea si pacea sociala, la identificarea de solutii concrete si realiste spre a depasi grava criza economica si finaciara. In acest context Patriarhia Romana propune ca solutie anticriza, urmatoarele mijloace spirituale, care, din punct de vedere duhovnicesc, pot depasi orice fel de criza[3]:

1. predicarea permanenta a Evangheliei pacii si a iubirii fata de aproapele;

2. indreptarea morala a celor ce ne conduc[4];

3. o credinta tare si cooperare cu scop sfant prin contructia de Biserici[5];

4. prin sporirea credintei, a rugaciunii si cooperarii pentru a finaliza un lacas de cult care aduna oameni, care sunt invatati sa se respecte si sa se ajute reciproc”, etc[6].

Aceste indemnuri si sfaturi parintesti de profunda spiritualitate si duhovnicie au adus in sufletul multor preoti si credinciosi speranta, o motivatie de unitate si impreuna lucrare ecclesiala deosebita si o sansa reala pentru a intari solidaritatea si cooperarea dintre credinciosi, inclusiv intarirea vietii spirituale, care permite oamenilor sa depaseasca criza, fara sa se autodemoleze, sau sa ajunga la deznadejde sau la dezumanizare.[7]

Cred ca Bisericile vor salva sufletul romanului prin harul peste har, care va prisosi in inima lui prin dumnezeiestile Liturghii si Sf. Taine savarsite in ele. Continue Reading »