Dupa scandalul cu lingurita de impartasanie care ar putea infecta pe credincios, provocat de un preot din Pitesti, urmeaza o alta aberatie si blasfemie pusa ca dilema duhovniceasca in inima cititorilor ziarului Lumina.

Articolul Un alcoolic imi spunea ca alcoolismul este mai grav decat cancerul din ziarul Lumina din 20 aprilie 2010, reprezinta dupa parerea mea o grava eroare teologica intrucat pune semnul egal intre vinul din pahar al alcoolicului si putinul vin transformat prin puterea Sf. Duh in insasi sangele lui Iisus Hristos din sf. lingurita a preotului, care a impartasit un fost alcoolic…!

Iata textul:

Specialistii au aratat ca, la cei dependenti, pe creier apare o concrescenta, care nu dispare, chiar daca intra in remisie. La o persoana care n-a mai consumat alcool de 30 de ani, de exemplu, acea concrescenta poate fi reactivata printr-o cantitate foarte mica de alcool. Zilele trecute am primit un telefon de la un preot din Pascani, care reusise sa ajute un alcoolic sa nu consume timp de un an. A considerat ca trebuie sa-i dea impartasanie si a recidivat de la acel putin vin. Asadar, este foarte dificil.

Nu credeti D-lor jurnalisti si preoti ca problema pusa in aceasta maniera este o blasfemie? Cum poate Sf. Impartasanie sa mijloceasca recidiva alcoolismului si nicidecum vindecarea sau pe Iisus Hristos?

Sf. Ioan Gura de Aur spune ca prin vinul de la Sf. Impartasanie ni se mijloceste insusi Iisus Hristos spre viata vesnica. Nu credeti ca pacatul a revenit pentru ca penitentul s-a impartasit cu nevrednicie si fara pocainta sincera si hotararea puternica ca nu va mai bea si nicidecum putinul vin, care nu mai este vin, ci insusi Sangele lui Hristos?

Daca mai luam in discutie si articolul din ziarul Lumina din 26 aprilie 2010 Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale: istorie si prezent unde se pune semnul egal intre monofizitii eretici si Ortodoxie, atunci eu refuz sa mai platesc acest ziar si-l voi returna la biroul de presa al Patriarhiei Romane cu mentiunea: nu mai promovati erezia prin aceasta publicatie platita de credinciosi!

Pr. Mihai Valica

Care este cea mai importanta hotarare dogmatica a Sinodului de la Calcedon?

Sfintii Parinti, luminati de harul Preasfantului Duh, au hotarat: Urmand asadar Sfintilor Parinti, noi invatam intr-un glas si marturisim pe Unul si acelasi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Insusi desavarsit intru Dumnezeire cat si intru omenitate, Insusi Dumnezeu adevarat si om adevarat din suflet rational si din trup, de-o-fiinta cu Tatal dupa Dumnezeire si de-o-fiinta cu noi dupa omenitate, intru toate asemenea noua afara de pacat, nascut din Tatal mai inainte de veci dupa Dumnezeire si, la plinirea vremii, Acelasi nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, dupa omenitate, Unul si Acelasi Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nascut, cunoscandu-se in doua firi, fara amestecare, fara schimbare, fara impartire, fara despartire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricata din pricina unimii, ci mai degraba pastrandu-se insusirile fiecarei firi intr-o singura Persoana si intr-un singur Ipostas, nu impartindu-se sau despartindu-se in doua fete, ci Unul si Acelasi Fiu, Unul Nascut, Dumnezeu Cuvantul, Domnul Iisus Hristos, precum au vestit de la inceput proorocii, precum El Insusi ne-a invatat despre Sine si precum ne-a predanisit noua Crezul Parintilor[1].

Unii considera ca la Sinodul al IV-lea de la Calcedon a fost o neintelegere de termeni. De aceea, hotararile nu au fost primite de catre Dioscor si de cei impreuna cu el. Este adevarat?

Asa spun cei care vor sa micsoreze importanta Sfantului Sinod de la Calcedon. In realitate, tocmai pentru a se depasi dificultatile terminologice, Dumnezeu a aratat in chip minunat care este invatatura cea adevarata: si s-au adunat sase sute treizeci de Episcopi, si alcatuind si o parte si alta, adica dreptcredinciosii si ereticii, doua tomuri, si deschizand racla Sfintei Mucenite Eufimia, le-au pecetluit si le-au pus pe pieptul ei, si peste putine zile facand rugaciune si, deschizand, au vazut si s-au spaimantat; pentru ca au vazut tomul ereticilor lepadat sub picioarele Sfintei, iara al dreptcredinciosilor tinandu-l in cinstitele sale maini. Aceasta facandu-se s-au ingrozit toti, vazand o minune ca aceasta. Si intorcandu-se mai vartos spre credinta, au slavit pe Dumnezeu Cel ce face in toate zilele minunate, si peste fire lucruri, spre intoarcerea si folosul celor multi[2].

Se zice ca actualii copti nu mai sunt monofiziti si ca ei accepta acum cele doua firi ale lui Hristos. In aceste conditii este posibila unirea cu acestia?

Actualii copti nu sunt monofiziti eutihieni, ci monofiziti severieni. De aceea il cinstesc pe ereticul Sever ca sfant[3]. Ei spun ca accepta cele doua firi ale Domnului nostru Iisus Hristos, dar le considera amestecate intr-o noua fire. Ei considera ca unitatea celor doua firi poate fi numita o fire[4]. In plus, nu accepta hotararile celui de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon[5].

Patriarhul monofizit Shenouda al III-lea al coptilor a declarat in 1979 la intalnirea de la Chambesy: In ceea ce priveste Sinoadele Ecumenice, noi nu acceptam decat pe primele trei []. Noi refuzam Sinodul de la Calcedon. []. Pot sa spun foarte deschis, nicio Biserica din Orient nu poate sa primeasca Sinodul de la Calcedon[6]. Este gresit sa vorbim despre unirea cu coptii. Se poate vorbi insa de venirea coptilor la Ortodoxie. Iar aceasta se poate realiza numai intr-un singur mod: sa anatematizeze monofizismul si pe sustinatorii lui (Eutihie, Dioscor, Sever si ceilalti de un cuget cu ei), sa accepte Hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice IV-VII, sa cinsteasca dupa cuviinta pe Sfintii Parinti de la cel de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon (451) si pe Sfanta Mare Mucenita Eufimia, sa primeasca invatatura Sfantului Maxim Marturisitorul, a Sfantului Ioan Damaschin si a Sfantului Ierarh Grigorie Palama; sa accepte si Sinodiconul Ortodoxiei. Apoi sa primeasca Sfantul Botez Ortodox. Continue Reading »

Parinte, cu ce cuget sa ducem o viata crestina in aceste vremuri grele?

A fost intrebat Iisus Hristos: Ce este adevarul? Mantuitorul a spus: Eu sunt viata, Eu sunt calea, adevarul si viata. Daca nu e cale, nu e mergere. Daca nu-i adevar, nu-i cunoastere. Daca nu-i viata, nu e vietuire. Eu sunt Cel Ce sunt. Asta scrie pe aureola. Cat am fost inchis la Aiud, 14 ani nu ne-am vazut unii cu altii, ne tineau izolati. Mare dar este sa il vezi pe celalalt. Sf. Macarie cel Mare a vazut o capatana de mort in padure. Si l-a intrebat: Ce ai fost? Si a raspuns: Popa idolesc am fost. Aveti vreo usurare? Voi unde sunteti? In iad, zice. Si aveti vreo usurare? Avem, cand te rogi tu pentru Egipt. E vorba de Macarie Egipteanul. Si ce usurare aveti? Ne vedem fetele unul cu altul. Si eu am simtit lucrul acesta cand eram in inchisoare, cand ne scoteau la ancheta, ne dadeau niste ochelari de tabla, pe deasupra cu sticla, ca sa para normal. Mie la un moment dat mi-a dat ochelarii si lipsea tabla aia. Dar nu am spus, ca daca spuneam, ma omora pe loc. Am tacut dar, ducandu-ma el de brat, am vazut inaintea mea la vreo zece metri ca ducea pe un detinut, alt gardian. Ei, am avut o bucurie deosebita ca am vazut unul de-al meu. Si atunci mi-a venit in minte bucuria de la scheletul pe care l-a vazut Macarie cel Mare. Nu va dati seama ce bucurie este!

Si omul isi pierde timpul acesta scump. Si moartea nu vrea sa-i faci o cafea. Nu-i de gluma. E o mare realitate. Deci atunci toata lumea se grabeste. Da-i tarziu, degeaba te grabesti, totul e sa pleci la timp. Daca ai stii ce te asteapta, nu-i nimic greu. Ori marea bucurie e vesnica, caci spune asa intr-un loc: Daca chinurile iadului sunt la nivelul zilei mortii, e destul. Ca esti constient, stii ce-ai facut, nu mai merge. Spui la duhovnic un pacat si vii cu o mie de scuze. Pai sa vedeti, daca nu era o situatie care m-a obligat… Incerci sa te scuzi, dar moartea nu te asteapta. Ganditi-va ca iadul, viata, ziua mortii nu sunt pe o mie de ani, pe veci. Pe veci, dragii mei, veci, caci spune iar intr-un loc asa: Ca daca stii ca exista vesnicie si nu iei nicio masura, meriti sa fii inchis in casa de nebuni. Nu iei nicio masura, cand stii ce-ai facut? Asa de usor te poti salva.

Si cum putem sa mai tinem rugaciunea?

Eu sunt intrebat toata ziua: Cum sa ne rugam, cum? Doamne, Doamne, Doamne, Doamne, daca zicem, e bun. Pentru ca Dumnezeu nu-i suparat pe noi atat de mult, cat pentru faptul ca suntem nepasatori. E suparat pentru asta Dumnezeu. Eu v-am facut si la Mine nu va ganditi. Eu va iau, eu va fericesc, eu va judec, nu va ganditi si la Mine deloc? Aceasta nepasare Il doare pe Dumnezeu. Ca orice mama careia nu-i plange copilul deloc ca sa-i dea tata. Ei, nepasarea asta e foarte dureroasa. Unde-i iubirea autentica? Deci intrebarea este: De ce n-ai iubit? Raspunsul e limpede: Pentru ca am urat, am dusmanit, si asta este ce ai bagat in traista vesniciei tale. Traistioara aia mica, nici aia nu e plina; din ea te hranesti o vesnicie intreaga, cu un simplu: Doamne, Doamne, Doamne, Doamne. Nu trebuie sa ne concentram pe rugaciuni lungi sau rugaciuni mistice. Aceea este a oamenilor mari. Noi suntem viermi, dar poate nici asa. Rugaciunea Doamne Iisuse e o rugaciune foarte importanta, de mare taina, dar sa fie tacuta. Pretinde lucrul asta, rugaciunea inimii: taina. Daca se poate, nici tu sa nu stii ca zici. Asa de tainica este. Ai rugaciuni Tatal nostru, ai psalmi. Si daca nu taci, ai vorbit fata de tine insuti, ca eu suflu si rasuflu. Dar nu te-ai intrebat: De unde e puterea aceasta? Rugaciunea inimii e o rugaciune foarte importanta si foarte bogata, foarte inzestrata, dar tainica. Daca ai vorbit este egal cu a mana oile la un cioban. Dar ala stie de ce le mana, tu nici nu stii ce faci. Am auzit si eu si zic ca e ceva decat nimic; dar tu esti departe de nimic. Rugaciunea inimii e viata ta: sufli si rasufli. Nu se vorbeste. Prezinti acest lucru, intri intr-o intimidate cu divinitatea: Doamne Iisuse, Dumnezeule, miluieste-ma pe mine pacatosul! Dar eu am redus-o pana la sa zic asa: Doamne, Doamne, Doamne Nu merge sa pacalesti. Spun Doamne, Doamne, dar pe toate fibrele, nu pe unde trece sangele vietii, sangele nevazut; nu sangele rosu, sangele duhului. Sa-mi spuneti unde gresesc si ma corectez. Cine poate sa se planga ca nu a stiut? N-ai stiut ca bat clopotele? Te intreb: De ce bat? Cheama viii, plange mortii si opreste vifornita. La o conferinta m-au intrebat: Ce melodie imi place? M-am pus in situatia sa nu stiu ce sa raspund, ca nici de astea de-ale lumii nu stiam sa zic o melodie, alte lucruri nu stiam, si mi-a dat in minte bataia clopotelor imi place, domnule. E o melodie cu semnificatie, nu-i o melodie pe pielea goala, asa, cum se obisnuieste la discoteci. Am auzi si eu, scuzati-ma, ca asa-i pe acolo. Sa nu socotiti ca sunteti fiinte neinsemnate si rugaciunile nu va sunt auzite. Niciun pui de gaina nu chiuie degeaba, closca imediat e acolo, atenta. Aveam la mama acasa o closca, si a iesit un pui negru. Si-l batea closca, si eu aveam necazpe closca ca nu crestea puiul ala. L-am prins, lam mangaiat, dar el, mititelul: tot la closca. Se ducea la mama lui. Asa imi zicea mamica mea: Numai mama sa nu fii. Te-a obligat, il suporti asa cum este, ca-i al tau. Dar el are legatura cu mama lui din pantece. El n-are constiinta rationala, el are constiinta instinctuala. El o intuieste si o cunoaste pe mama cu intuitia din pantece. Am vazut un copil care urla de speria tot cartierul. Toata lumea il lua in brate si nu tacea, cand a venit maica-sa, a tacut imediat. Il cunostea din pantece. Am avut un caine orb. Intr-o seara, am deschis poarta eu, am iesit la aerisire, asa, si un caine cat un magar de mare a sarit la mine, in strada. Fara sa stiu ca si cainele meu era alaturi de el acolo si stia ca eu sunt pe acolo. A iesit nestiut de mine din culcusul lui si s-a repezit la cainele acela. De ce l-a apucat nu stiu, dar urla cainele ala si astia se rugau de mine sa-mi chem cainele inapoi. Zic: Nu-l chem, nu-l chem inapoi, lasa sa te inteleptesti si mata. Un caine orb care mergea pe constiinta instinctuala, asa-i si copilul, el comunica cu mama din pantece. Comunica cu ea dar in pantece nu plange ca-i da ce trebuie. Fereasca Dumnezeu sa-ti bati mama. Nu se mai pune in discutie ca ma iubeste mama, ma traieste. Mama il supravegheaza cand doarme, nu cumva vreun purice sa-l trezeasca. Continue Reading »

Hristos a inviat!

In numele Parintelui Justin, avem bucuria sa transmitem in primul rind multumirea pe care sfintia sa o adreseaza tuturor credinciosilor care ii sint alaturi. Ca raspuns la dragostea lor fata de sfintia sa, isi doreste ca toti fiii Bisericii sa isi indrepte rugaciunile catre unitatea dreptei credinte si a Sfintei noastre mame, Biserica Ortodoxa, Mireasa lui Hristos Dumnezeul nostru. Sfintia sa subliniaza importanta rugaciunii acum mai mult ca oricind, si, ca o noua incredintare pe care o are in urma ultimelor luni in care in rugaciunile sfintiei sale au primit raspuns de la Mintuitorul Hristos, marturiseste ca singura putere, tarie, arma, frumusete, bogatie, cinste, mingiiere, odihna, cunoastere, nadejde, dragoste, intelegere, singurul sens si singura biruinta se pot regasi prin RUGACIUNE.

Asadar indeamna, incepind intii cu sine, apoi continuind cu toti cei peste 200 de ucenici si ucenice din manastirile intemeiate la Petru Voda, si impreuna cu toti crestinii ortodocsi, la o rugaciune sincera, neincetata, din toata inima, cu nadejde, zdrobire si pocainta, o rugaciune cu duhul aprins de dorul de Dumnezeu, care va restabili sufletul crestin in legatura lui cu Dumnezeu, si care va da Bisericii puterea de a trece orice incercare, mai ales in pragul schimbarilor prin care trece omenirea, atit in plan spiritual, cit si material. Parintele regreta ca nu a vorbit mai mult credinciosilor despre aceste lucruri in anii din urma, fiind in slujba iubirii de Dumnezeu si de om cu toate puterile sale, lucru care de altfel i-a si adus slabiciunea trupeasca, insa nadajduind ca daca Domnul va ingadui, o va face de acum inainte, cu putere duhovniceasca asteptind sa lupte cu puterile intunericului in care se scufunda aceasta lume tot mai mult, prin rugaciune impreuna cu fiii Sfintei noastre Biserici, caci intr-o lume tulburata de indoiala si de multe rataciri, a avea arma Crucii, arma Iubirii, si pavaza luminii a-tot-biruitoare este, prin maretia Darului, un prilej neincetat de smerenie in fata Celui Prea-inalt, Care ni le-a daruit intru mintuire si indumnezeirea omului.

In perioada spitalizarii, parintele Justin a primit vizita a trei arhierei: IPS Teofan, IPS Bartolomeu, PS Vasile, carora le-a cerut rugaciunea si binecuvintarea. Acesta e un motiv in plus sa taca cei care, rau-intentionati, vor sa conteste supunerea si apartenenta sfintiei sale la rinduiala Bisericii Ortodoxe, prin sobornicitatea si arhieria intemeiata de Dumnezeu. Le multumim si noi pe aceasta cale ierarhilor nostri, care l-au bucurat pe parintele staret cu cuvintele si cu efortul lor de a-l vizita, si le cerem la rindul nostru rugaciunile.

De asemenea isi cere iertare pentru osteneala plina de grija si de dragoste ce au dovedit-o aceia care au strabatut tara pina la spitalul clujean unde este internat, ca sa il viziteze, fiindca nu i-a putut primi din cauza starii de sanatate, in acele zile neputind nici sa spuna vreun cuvint, nici sa se miste. Intr-atit il secatuisera boala si tratamentele, incit, desi isi dorea sa primeasca, nu avea putere trupeasca, rugind sa-i fie iertata neputinta. Parintele primeste gindul si efortul tuturor cu toata dragostea sfintiei sale, pe care atit de bine o cunoastem si o vedem mereu mai trainica. Acum, ca se simte mult mai bine, medicii, impreuna cu Parintele si cu cei citiva ucenici pe care Parintele insusi i-a ales ca sa-l ingrijeasca si sa-l vegheze neincetat (si care isi implinesc datoria crestineasca si ascultarea cu multa jertfelnicie), discuta despre momentul optim cind sfintia sa se va putea reintoarce la manastire, precum isi doreste, si dupa cum se va dovedi a fi cel mai prudent pentru starea sa, preconizindu-se ca externarea va fi foarte curind. Cind va fi posibil, Arhimandritul Justin va adresa in mod direct credinciosilor cuvintele sale pe care le asteptam cu dragoste.

Ne dorim ca polemicile daunatoare pe ton necrestinesc al unor comentarii din ultimele zile sa inceteze, luminate de bucuria acestor vesti. In duh de fratietate, ne vom ruga cu mai multa tarie Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului ca toate contradictiile, temerile, suspiciunile si orice gind, stare si cuvinte rele, sa se stinga, si sa piara orice vrajmasie, in numele Invierii lui Hristos, la care sintem chemati in fiecare clipa sa cinam cu Domnul Pacii.

Sa multumim Domnului pentru aceasta binecuvintata cu adevarat revenire a staretului nostru iubit, un dar nemeritat pentru noi toti, in aceste zile incercate, iar pentru sfintia sa o bucurie de a lucra si mai adinc lucrarea Duhului Sfint in care sa ne intilnim cu totii, acum si in vesnicie. Amin.

Manastirea Petru Voda

Datorita zvonisticii rautacioase si specific romanesti care circula in ultima vreme cu privire la starea de sanatate a Parintelui Justin si mesajele pe care le-ar da credinciosilor, ma simt obligata sa vin cu o lamurire importanta. Stiu desigur ca multi ne vor interpreta cuvantul dupa bunul lor plac si dupa propria inselare a fiecaruia. Fac insa aceasta precizare pentru crestinii care cu adevarat il iubesc pe Parintele Justin si care cu adevarat vor sa urmeze adevarul Sfintei noastre Biserici, intr-o lume tulburata de indoiala si de multe rataciri.

Personal am fost cu o zi in urma la spitalul din Cluj, unde este internat Parintele Justin. Am ajuns pe inserate si sfintia sa tocmai luase masa. Parintele era inconjurat de trei ucenici care ii acorda ingrijire medicala si vegheaza zi si noapte, neincetat, in rugaciune, la capataiul sfintiei sale. Toti cei care, s-au ostenit sa ajunga pana la Cluj sa il vada pe parintele si au o mahnire in suflet pentru ca au fost opriti sa intre ori de medici, ori de calugarii care sunt cu sfintia sa alaturi, ii rugam sa inteleaga, pentru ca toti au intentii bune si starea parintelui chiar nu permitea vizite, in sensul ca parintele abia putea articula Da si Nu si nici singur nu se putea intoarce de pe o parte pe alta. Acum starea parintelui s-a mai imbunatatit si isi doreste mult sa ajunga inapoi, la manastire. Eu, personal, am vorbit cu parintele in jur de o ora si era bucuros sa comunice, si mai ales sa imi comunice mie si tuturor celor ce il asculta ca regreta foarte mult ca nu a vorbit credinciosilor mai mult despre rugaciune. Parintele zicea ca rugaciunea va fi singura noastra arma si putere in fata valului urias de incercari, si el insusi, daca va mai avea zile, se va zavori intru linistire si rugaciune. Ne-a indemnat sa ne retragem usor usor din societate si sa ne limitam la un petic de pamant pe care sa il cultivam, feriti de ochii societatii.

Am intrebat apoi si de ultimele provocari cu privire la iesirea din Biserica oficiala, iar Parintele a fost foarte ferm sa ramanem in Biserica in care ne-am nascut, pentru ca inca mai avem ierarhi care sa tina carma, dar ne-a atentionat totusi ca va veni vremea cand nu vom mai putea sa ii pomenim nici pe acestia, si ca ne vom retrage in pesteri si catacombe, dar fara sa trecem la nicio alta biserica stilista sau de alta natura. Parintele a zis ca Il vom avea pe Insusi Hristos carma si Arhiereu si ca asa cum Biserica a inceput in pesteri si catacombe, tot asa va si sfarsi. Deci zvonurile cum ca parintele ar lasa un cuvant privind trecerea noastra la stilisti sunt cu totul lipsite de realitate si mincinoase. Parintele insusi a primit vizita a trei arhierei (IPS Teofan, IPS Bartolomeu, PS Vasile) in spital, carora le-a cerut rugaciunea si binecuvantarea.

Este insa coplesitor sa ii vezi atitudinea de smerenie in fata mortii si in fata lui Dumnezeu, el insusi socotindu-se ultimul om si nevrednic de imparatia lui Dumnezeu. Este vizibil ingrijorat de starea crestinatatii si a ucenicilor lui care raman nepregatiti in fata greutatilor ce deja au inceput sa vina. Parintele inca mai are tarie si isi doreste sa vina acasa si sa lase tuturor un mesaj si randuiala unei rugaciuni. Deci inca o data parintele incurajeaza la detasarea de luxul vietii, intoarcerea la simplitate si cat mai multa rugaciune, fiecare dupa puterea lui.

In decurs de cateva zile parintele va iesi din spital dupa spusele medicilor, si atunci nadajduim sa ii luam si un interviu inregistrat, pentru ca, recunosc, imi era cumplit de jena ca eu sa il inregistrez pe parintele vorbind pe patul spitalului, in starea in care era. Nimeni, cu o conduita cat de cat morala, nu cred ca ar fi indraznit, vazandu-l, dar martori imi sunt ceilalti calugari care erau de fata la discutie.

Hristos a inviat! Si sa nu incetam sa ne rugam pentru bunul nostru parinte sa se insanotoseasca grabnic si sa ne transmita mesajul sfintiei sale.

Monahia Fotini, manastirea Petru Voda

Hristos a inviat!

In seara zilei de 16 Aprilie medicii au confirmat o imbunatatire substantiala a starii sanatatii Parintelui Arhimandrit Iustin Pirvu. De indata ce se va simti suficient de intarit trupeste pentru a suporta lungimea calatoriei si tratamentul obligatoriu post ambulator, sfintia sa va reveni in Manastirea Petru Voda, de care ii este foarte dor. Le multumeste tuturor credinciosilor care l-au pomenit in rugaciuni, iar noi nadajduim ca acestea nu se vor curma acum, ci fiecare, aducindu-si prinosul sau de jertfa, va fi direct implicat in grabnica insanatosire a sa.

monahul Filotheu, manastirea Petru Voda

Hristos a inviat!

In urma unei discutii telefonice, am aflat ca starea sanatatii Parintelui Iustin Pirvu este mult mai buna decit zilele trecute. Se poate spune ca a intrat in convalescenta, iar medicii sint multumiti de evolutia sanatatii. Problemele pulmonare s-au mai redus si Parintele respira mult mai usor. Seara, la ora 20:30, sfintia sa se simtea destul de bine, chiar daca era putin ragusit, si a spus ca internarea sa in spital va mai dura intre 7 si 10 zile. Este un prilej foarte bun ca prin rugaciunile Bisericii si ale noastre sa putem ajuta la grabnica insanatosire a bunului nostru duhovnic.

manastirea Petru Voda

Multumita rugaciunilor credinciosilor, starea Parintelui Iustin este mult mai buna. Astazi, 7 Aprilie 2010, este deja a doua zi cind nu mai are oscilatii de temperatura si medicii confirma ca reactioneaza foarte bine la medicatia pe care i-au prescris-o. Cu ajutorul lui Dumnezeu, in citeva zile Parintele Iustin se va intoarce din nou acasa, asa cum a promis. Textul de mai jos este alcatuit de parintii din manastire pentru credinciosii care intreaba ce poate face fiecare din noi pentru a ajuta in situatia de fata.

Iubiti ucenici ai Parintelui Justin Parvu,

Cu totii suntem ingrijorati de starea sanatatii Parintelui nostru iubit. Stim ca sunt multe persoane in intreaga tara sau in afara granitelor care ar vrea sa faca ceva sa-l ajute. S-ar cuveni deci sa facem si noi o mica jertfa pentru dansul asa cum si el o viata intreaga s-a jertfit pentru neamul nostru romanesc si pentru fiecare dintre noi in parte.

Credem cu toata convingerea in cuvintele Mantuitorului redate de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei in cap. 18: Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de la Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18, 19-20).

Pentru aceea sa ne invoim si noi sa facem o mica rugaciune cu totii pentru sanatatea sufleteasca si trupeasca a Parintelui nostru Justin. Sa ne intalnim cu totii in rugaciune, indiferent de locul unde ne aflam si sa cerem mila lui Dumnezeu. Intalnirea aceasta, in duh, ne-am gandit sa o facem in fiecare zi la ora 21⁰⁰(ora Bucurestiului), citind primul Paraclis al Maicii Domnului, iar la sfarsit sa adaugam si rugaciunea de intelegere de mai jos:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze: Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Neschimbate sunt cuvintele Tale, Doamne, fara de margini esti in iubirea Ta fata de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfarsit.

Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor, Bunule, nu trece cu vederea rugaciunile robilor Tai, pe care dupa porunca Ta le facem pentru Parintele Justin, ci le plineste pe ele, daruindu-i sanatate, mantuire si indelungare de zile.

Iar cine vrea sa mai adauge si alte rugaciuni sa nu pregete. Fiecare sa se roage dupa puterea si dragostea sa, si dupa timpul ce-l are la dispozitie: unul 5 minute, altul 15, altul o ora, iar altul chiar si un minut.

Obstea Manastirii Petru Voda,

Miercurea Luminata, 7 aprilie 2010

Despre rugaciune

Toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt patrunzatoare in suflet, dar cu deosebita simtire eu inteleg cuvintele spuse de Mantuitorul: Unde sunt doi sau trei adunati in numele meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18, 20).

Exista o frumoasa rugaciune, o rugaciune adanc patrunzatoare, aparuta dupa cat se pare in secolul XVI, dar care nu este introdusa in nici un Ceaslov, in popor se mai numeste Rugaciune de intelegere.

Exista mai multe predanii despre alcatuirea acestei rugaciuni, dar eu cred ca aceasta rugaciune se afla in sufletele multor dreptcredinciosi crestini.

Cuvintele esentiale sunt luate din Sfanta Evanghelie.

De regula, la vreme de necazuri, mai multi drept credinciosi se inteleg sa citeasca in acelasi timp aceasta rugaciune catre Domnul pentru vindecarea unui bolnav, ca sa Se milostiveasca de cel cazut in pacat, pentru scaparea ostasilor care lupta sau pentru slobozirea celor intemnitati.

Cei care s-au invoit sa se roage astfel se pot afla in diferite orase sau case, dar rugaciunea o citesc toti in acelasi timp, dimineata, ziua sau seara.

Multi stiu aceasta rugaciune, dar eu o voi citi:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze: Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Neschimbate sunt cuvintele Tale, Doamne, fara de margini esti in iubirea Ta fata de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfarsit.

Noi, robii Tai (numele celor care se roaga), conform intelegerii ne rugam pentru robii Tai (numele celor din suferinta, sau pentru inlaturarea unei nenorociri) pe care ajuta-i, Doamne.

Parintele Arsenie, Acuzatul ZEK-18376, Un Sfant in lagarele comuniste,

Ed. Egumenita, 2009, pp. 430-431

Din incredintarea si cu binecuvintarea Prea Cuviosului Parinte Iustin, staretul Manastirii Petru Voda, pentru a nu umbri bucuria acestor sfinte zile ale Invierii lui Hristos cu zvonuri nefolositoare, oricit de mare ar parea folosul unor astfel de stiri, va incredintam ca starea sanatatii sfintiei sale este buna, in mare. In prezent se afla sub cea mai atenta supraveghere a medicilor din Cluj. Parintele Iustin a ales acest oras pentru internarea de urgenta datorita conditiilor medicale superioare, atit din punctul de vedere al pregatirii profesionale, cit si din cel al aparaturii medicale, dar si pentru faptul ca medicii care supravegheaza starea sanatatii parintelui sint fii duhovnicesti ai manastirii noastre de multi ani de zile.
Motivul repetatelor internari ale Parintelui Iustin este o infectie pulmonara cu un anumit tip de bacterie. Momentan se asteapta rezultatele hemoculturii, pentru a stabili o medicatie precisa si eficienta impotriva acestei bacterii. Starea generala a sanatatii sfintiei sale este buna, stabila, un neajuns fiind o oarecare slabire pe care o aduce lupta organismului cu boala. Dupa identificarea precisa a cauzei bolii si stabilirea unei medicatii corespunzatoare, eficiente, il vom avea din nou in mijlocul nostru pe parintele staret.
De altfel, si starea sufleteasca a sfintiei sale este buna, Parintele Iustin fiind foarte optimist, asa cum il stie o tara intreaga, lucru care se poate verifica si din inregistrarea telefonica de ieri seara, 5 Aprilie 2010, ora 22, aflata mai jos. Sfintia sa le multumeste tuturor celor ce s-au rugat pentru sanatatea sa si nadajduieste ca in citeva zile sa se intoarca acasa. Ca atare, cerem fiiilor sai duhovnicesti si tuturor celor ce iubesc manastirea noastra sa nu inceteze a se bucura de sfintenia acestor zile si a slavi Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, rugindu-se pentru sanatatea si mintuirea nu doar a Parintelui Iustin, ci a tuturor celor ce-L iubesc pe Hristos.

Monahul Filotheu Balan
Manastirea Petru Voda
6 Aprilie 2010